LA MULŢI ANI, ROMÂNIE! LA MULŢI ANI, CETĂŢENI ROMÂNI! |
luni, 30 noiembrie 2015
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Brad bătrîn
A fost tăiat un brad bătrîn
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgîn:
„O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru,
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sînteţi aşa grăbiţi?
În anii mulţi cît el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crengilor rebele,
Mulţi au aflat un adăpost.
Moşneagul stînd pe culme drept
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cît fu viu,
Ci mort acuma cînd se duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decît doar încă un sicriu?!...”.
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgîn:
„O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru,
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sînteţi aşa grăbiţi?
În anii mulţi cît el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crengilor rebele,
Mulţi au aflat un adăpost.
Moşneagul stînd pe culme drept
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cît fu viu,
Ci mort acuma cînd se duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decît doar încă un sicriu?!...”.
NICOLAE IORGA (n. 5 iunie 1871 – d. 27 noiembrie 1940, asasinat)
miercuri, 25 noiembrie 2015
Genos cido
În România ultimului sfert de secol au murit atîţia oameni din cauza condiţiilor
riscante de viaţă pe care le implică sistemul... (să-l numească fiecare cum îi
convine!), încît „încifrarea” lor cu exactitate s-ar transforma într-o
statistică abominabilă. Astfel, ar urma să aflăm că numai numărul sinuciderilor
imputabile disperării economice şi sentimentului aferent de inutilitate familială
şi socială se apropie de 100.000, avînd în vedere că media lor anuală este de
circa 3.500, din care circa 500 doar în Bucureşti! Cifra totală a pierderilor
de vieţi omeneşti cauzate de viciile de sistem este însă greu de ştiut, dar,
fără îndoială, ea este de ordinul zecilor de mii anual. La acest pasiv
demografic se impune „contabilizarea” şi celor peste 1 milion de vieţi
nenăscute în toată această perioadă, pierdute din cauza permisivităţii
necugetate a avortului.
Desigur, nu intră în această statistică cel puţin încă un milion de vieţi irosite
în penitenciarele sistemului, altfel tot atîţia cetăţeni pierduţi în mare
măsură pentru societate, oameni care, cei mai mulţi dintre ei, într-un sistem diferit,
fundamentat pe principiul muncii creatoare şi orientat spre valorile educaţiei,
moralei şi echităţii sociale, nu ar fi căzut niciodată sub efectul riscurilor de
natură penală pe care le generează, inerent, sistemul guvernat de
atotputernicia oarbă şi ispititoare a banului. De asemenea, nu intră în această
statistică nici milioanele de băjenari dezrădăcinaţi şi deznaţionalizaţi, români
alungaţi de nevoi pe meleaguri străine (un adevărat exod de proporţii biblice!),
situaţie în cea mai mare parte a ei cu implicaţii dramatice şi asupra familiilor
şi rudelor rămase în ţară, aşadar asupra altor milioane de cetăţeni români.
Practic, în acest sfert de secol, sistemul a produs României pierderi de
patrimoniu uman şi material cu mult peste cele suferite în cele două războaie
mondiale. Nu există termeni de comparaţie care să arate că în istoria modernă a
ţării a mai existat vreun sistem politic şi social care să fi produs la scară
naţională, şi încă în condiţii de pace!, distrugeri şi tragedii umane de
asemenea dimensiuni. Pe de altă parte, aceste date fac perfect plauzibilă ipoteza
multor observatori ai fenomenului demografic românesc privind existenţa unui
plan ocult de reducere şi limitare a populaţiei României, pînă în anul 2050, la
12-14 milioane de locuitori. Adică, exact atît cît avea statul român înainte de
1918... Rezultă că, în comparaţie cu anul 1989, aşadar în aproximativ 60 de ani
– nici cît o viaţă întreagă de om! –, populaţia României va fi înjumătăţită! Aceasta
înseamnă că se umblă la temeliile statului, la fibra naţională, la filonul românesc
ancestral. Este un genocid!
P.S. – GENOCID (gr. genos „neam”
+ lat. -cido „a omorî”) = Exterminare în masă (crimă) săvîrşită în scopul de a distruge deliberat şi sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate naţională, rasială, religioasă sau politică şi care constă în uciderea membrilor ei, în vătămarea gravă a integrităţii lor fizice sau mintale, supunerea la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, instituirea unor măsuri în scop de împiedicare a naşterilor, strămutarea forţată a copiilor aparţinînd
colectivităţii în altă
colectivitate etc.
vineri, 6 noiembrie 2015
Păcatul ticăloşiei
Am momente şi perioade în care furia şi instinctul de revoltă împotriva incorectitudinii
sociale, a răului în care trăim de 26 de ani, îmi suprimă luciditatea şi
răbdarea scrisului. Luciditatea şi răbdarea vieţii cotidiene. De fapt, este o
furie a neputinţei. A neputinţei de a mă împotrivi, de a reveni la normalitatea
pierdută ori, măcar, de a mă izola egoist. Mai mult de-atît, este o furie a
neputinţei de a spera, de a mai crede în viitor, asta dacă am crezut vreodată
în el în toţi aceşti ani. Aşa mă blazez din timp în timp şi mă scufund adesea
într-un soi de lehamite de tot şi de toate, de Patrie, uneori şi de mine însumi.
Oare sînt singurul muşcat de asemenea trăiri? Şi nu mai scriu nimic şi nu mă
mai interesează nimic. Ce rost mai are? Cînd încerc totuşi să scriu ceva, mîna
îmi tremură nervoasă, precipitată şi nerăbdătoare sub presiunea de nestăvilit a
polemicii mentale, a luptei de idei. Sub presiunea controversei realităţii cu adevărul,
cu raţiunea. Cu substanţa bunului simţ. De aceea renunţ adesea, resemnat cu fatalitatea-mi
concomitenţei cu concretitatea decepţionantă. Oricum, împrejurarea de român
concret mă împiedică, orice-aş face şi orice-aş scrie, să-mi pot alunga din
străfundul fiinţei spaima înrădăcinată de cuvintele teribilei viziuni a lui
Octavian Paler, mărturisite cu ultimele sale respirări filosofice: „România a ajuns la finalul istoriei sale”!
Paler, o portavoce substanţială şi responsabilă pe de-a-ntregul a „decembriştilor”. Un
intelectual din categoria celor pe care i-am dispreţuit după 1989 pentru
anticomunismul lor intempestiv, nefiresc, aşadar pentru oportunismul lor deşănţat
şi declasant (să nu-l numesc trădare incalificabilă!), dar care măcar spre
sfîrşitul vieţii lor trăiesc revelaţia, aparent reabilitantă, a monstruozităţii sociale
la care au contribuit. Cumva spăşiţi şi, parcă, întru mîntuirea de sine prin
spovedania cea de pe urmă, vin în faţa propriului proces de conştiinţă cu mărturisirea
despre consecinţa apocaliptică iminentă pe care, iată!, o au abominabilele lucrări
comise de-a lungul tuturor acestor ani împotriva valorilor şi fundamentelor
naţionale, împotriva idealurilor şi aspiraţiilor sociale cu adevărat progresiste şi
democratice, mărturisind, implicit, despre păcatul ticăloşiei lor. La ce bun, însă, mult prea tardiva lor spovedanie, cîtă vreme neputinţa noastră de a ne împotrivi răului, de a-l opri şi de a-l reprima de-a lungul drum al unui sfert de secol, este la fel de ticăloasă? Şi nu-i aude,
şi nu-i ascultă nimeni nici acum, căci parcă şi bunul Dumnezeu s-a mutat pe Hăisbuc... Patria
a murit. Ce facem cu ţara?
P.S. – Se dă următorul enunţ:
La primele ore ale dimineţii, înaintea consultărilor
preşedintelui Barack Obama cu reprezentanţii partidelor politice în vederea găsirii
soluţiilor la criza guvernamentală din SUA, la Casa Albă a venit, val-vîrtej,
ambasadorul României, prezentînd soluţia în plic.
Cititorii sînt rugaţi să îndrepte
eventualele erori de conţinut şi să reformuleze enunţul corect, apoi să îl
raporteze la conformitatea cu normele diplomatice şi cele de drept
internaţional şi să desprindă concluziile care se impun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)