Cu ea în
suflet şi un buchet de flori în mînă, şomerul nostru se duce la ANOFM-ul teritorial
de care aparţine. Funcţionarul te îndrumă către camera cutare, pentru oferte de
serviciu. Aici, ţi se cere să vii marţea. Întîmplător, azi e miercuri. Fie, vii
marţi. Numai că, în majoritatea cazurilor, indiferent de meseria în care eşti
interesat, ţi se recomandă, invariabil, să revii „pe săptămîna viitoare”, că
acum nu sînt locuri disponibile. Revii. Revii şi marţea următoare. Revii şi
marţi, luna viitoare. Pare că, de-acum, buchetele de flori nu mai impresionează
pe nimeni. Nici pachetele cu cafea. Poate o fi mai bine primită suta de „iepuroi”,
dar cu ce s-o cumperi, că e mai scumpă decît ajutorul de şomaj pe care îl
primeai lunar? Caşti gura pe holuri, pe la uşi, este frig, te apucă... pardon de expresie,
dar pas de găseşte vreun grup-sanitar descuiat în toată clădirea! Treci peste
acest amănunt, că eşti încă tînăr, dacă încă eşti, şi te opreşti în faţa unui
avizier să verifici listele cu oferte de serviciu, prinse-n bolduri ca la
gazetele de perete ale brigăzilor artistice de amatori de odinioară. Observi că
ai ceva potrivit, la o firmă. Sesizezi aspectul unei june din birou, dar
aceasta îţi răspunde dezinteresată că nu se poate, deşi, de bună seamă, ţie
ţi-ar plăcea! Se uită pe tabelul ei cu oferte, se uită şi la tine din cap
pînă-n picioare (mai mult spre picioare..!) şi-apoi îţi spune, parcă
satisfăcută, că nu te mai poate ajuta cu nimic. De parcă te-ar fi rezolvat cu ceva...
Insişti să îi arăţi tabelul de la uşa ei. Dumneaei iese revoltată pe hol, se
holbează la tabel şi găseşte că este o graşeală de calculator sau, probabil, că
tabelul nu mai este de actualitate. Bun, deci, cum e, că că, ori că că? Ca să
te convingă, îl smulge din avizier şi înfige la loc… boldurile. „Încercaţi pe săptămîna viitoare!”. Iar
săptămîna viitoare?! Păi, de unde, Doamne iartă-mă, bani să te tot plimbi, de-a
haita, la ANOFM-ul lui Noe, săptămînă de săptămînă, cînd tu eşti lipsit de
orice venit, oricît de mic?
Pînă la
urmă, afli vreo două-trei firme ofertante şi o iei gospodăreşte de la una la
alta. La una dintre ele găseşti postul ocupat de săptămîna trecută. Frumos, nu?
Frumos sau bizar? La alta are post, dar nu se potriveşte. „Noi am cerut operator de sinteză calculator(?), nu… operator calculator”. Sinteză calculator, ziceţi? Iaca poznă! Ce-o fi aia? Revii
la ANOFM-ul teritotial şi verifici. Aşa e! Ţi se răspunde că este o
„inadvertenţă”. Ţi se face o altă ofertă, fără inadvertenţă, şi ţi se dă o
trimitere scrisă şi ştampilată. Te duci la firma nou indicată. Aici, stupoare!
Este vorba de o cu totul altă meserie, cu o cu totul altă pregătire profesională.
Nu-i nimic, o accepţi şi pe-asta, chiar dacă ai o pregătire superioară celei
solicitate, că doar n-ai să mori de foame aşteptînd la nesfîrşit postul-mănuşă.
Angajatorul se supără. „Du-te omule şi te
califică în meseria care ne trebuie nouă, nu înţelegi?”. Ba, înţelegi, dar
te-ai mai calificat în fo două-trei meserii care le trebuie altora şi tot
tăietor de frunze la cîini te afli. Firma, însă, are şi ea dreptatea ei, dar
insişti că, totuşi, ai trimiterea scrisă şi ştampilată a cogeamite ANOFM-ul.
Angajatorul se miră, mai să-i curgă sînge din nas, vorba aia, şi întreabă dacă
cei de la anofemeul ăsta sînt sănătoşi la cap. Păi, pe tine te întreabă?! Te-au
mai întrebat şi alţii, dar tu de un’ să ştii?
Acum
vine iarna. Dar, ce iarnă zice că vine! Guvernul zice şi el că dă la cei săraci
ajutor financiar pentru căldură. Dar, ca şomer, ca să obţii ajutorul, trebuie
să faci potecă, dar potecă nu glumă. Unde credeţi? La… la… Anofeme, aţi ghicit!
De ce tot la ei? Păi, ca să-ţi elibereze o adeverinţă doveditoare că nu ai refuzat
ofertele de muncă ce ţi-au fost făcute de cînd eşti pe liber. Că nu am refuzat
ofertele?! Io?! Asta-i culmea! Totuşi, scrofolos la datorie, cum ar zice
Pristanda, te prezinţi la „mofetemeul” în cauză. Cioc-cioc-cioc! Intră! Săru’ mîna! Ce doreşti? O adeverinţă, vă rog frumos. Pen-ce? Pen-căldură. Noi nu
dăm adeverinţe pen-căldură, noi dăm locuri de muncă!! (Aha-aha, mie-mi
spui?). Mergeţi la primărie. La primărie, săru' mîna! (Dialogul este strict autentic). Dai fuga la primărie. Aici,
pare că se pune de-o revoluţie. Asta e bine, numai să nu fie tot un fel de rivoluţie! Aş, nu se pune de nimic. Zecile
de „sărăntoci” gălăgioşi care se înghesuie la o uşă vor numai să-şi
îndeplinească nişte formalităţi. Afli că, de fapt, sărăntocii sînt
administratorii unor asociaţii de locatari-proprietari. Dar, proletari. Ţi se
indică o altă uşă. Cea corectă. Slavă Domnului, aici nu-i nici un şomer care să
se înghesuie la clanţa ei! Te apropii tu, dai un cioc şi... atît. Bagi de seamă
că pe uşă scrie mare, ca pentru căscaţi: „Program zilnic 9-11”. A trecut de 11,
de vreun sfert de ceas şi peste 6-7 ore se înnoptează. Aşa că, aici programul de lucru s-a terminat! Aţi obosit citind? Deh! Să-l vedeţi pe şomerul nostru ce
gîfîie, tot umblînd aşa, de vreo doi-trei ani să zicem, pe la uşile
instituţiilor „democratice”, create după exigenţele UE!
Aşadar,
şomerul (personaj absolut real!) vine a doua zi să ceară adeverinţă.
Funcţionarii primăriei sînt amabili. Nimic de reproşat. Te ascultă, te înţeleg
şi te îndrumă să mergi... la ANOFM-ul teritorial. Zbang! Pur şi simplu, simţi
că te-a lovit ceva în creştet şi nu ştii ce şi nici de ce! Faci stînga-mprejur şi…
fîl-fîl-fîl-fîl-fîl, vorba Rodicăi Popescu-Bitănescu, îţi iei zborul la
fufetele alea, că nici nu ştii cum să le mai zici, de la anofemeu. Bun, numai
că mofetele te trimit înapoi la primărie, să iei un „bonuleţ ştampilat”,
bonuleţ ştampilat care se eliberează după ce s-a făcut… ancheta socială şi în
baza cărui bonuleţ ştampilat şofetele îţi dau adeverinţa necesară la primărie
pentru acordarea ajutorului de căldură. „Fără
bonuleţ ştampilat, nu eliberăm adeverinţa”, ţine să-ţi întărească suzeta.
Nu mai înţelegi nimic. Există un raport de prioritate între bonuleţul ştampilat
şi adeverinţă? Ce chichirez are? Şi, ce anchetă socială, de unde şi găselniţa asta?
Te gîndeşti un pic şi observi că, de o lună şi jumătate de cînd baţi drumul
pentru afurisita de adeverinţă şi pînă acum, fufele de la ANOFM n-au cerut
bonuleţ, nici ştampilat, nici neştampilat, dar nici adeverinţe n-au eliberat.
Acum eliberează adeverinţe, dar cer bonuleţ. Ştampilat. „Păi da, zice fufeta, aşa se cere, să nu se dea nici o adeverinţă
pentru căldură, decît numai pe bază de bonuleţ ştampilat de la primărie, cum că
s-a făcut anchetă socială. Aşa cere guvernul”. Ce anchetă socială, frate,
că m-aţi înnebunit cu ancheta asta? Ce anchetă?
„Sărăntocii”
gălăgioşi de care pomeneam mai sus vorbeau că îţi vin funcţionarii primăriei
acasă şi fac anchetă să vadă dacă ai televizor color, maşină automată de
spălat, calculator, frigider nu ştiu de care, poate şi vreun butoi cu murături
pe balcon, că dacă ai din astea s-ar putea să nu pupi ajutor de căldură. Iar,
dacă verifică şi prin vecini şi află că ai maşină mică, pa şi pusi, poţi să fii
tu şomer de cînd a intrat România în normalitate istorică, ajutor nu primeşti
nici dacă ţipi. Hm, păi nici cei de la Securitate nu-şi permiteau să facă
asemenea anchete, îţi zici. Şi, ce dacă? Ăştia-s mai bengoşi ca ăia! Dar, oare,
ancheta asta se solicită sau vine de la sine? Trebuie vreun bonuleţ ştampilat
sau vreo adeverinţă? De la mofete sau din altă parte? Vorba şomerului nostru,
pînă o veni primăria să facă ancheta, pînă ţi-o elibera bonuleţul ştampilat către
anofemeu, pentru ca anofemeul să-ţi elibereze adeverinţa către primărie, pentru
ca primăria să-ţi aprobe ajutorul de căldură promis de guvern şi pînă o găsi
guvernul bani să ţi se dea ajutorul, ieşim din UE, vere! Mai bine ieşim. În
stradă, tragem aer în piept şi, cu Dumnezeu înainte, ne lăsăm păgubaşi şi ne
lipsim dracului să le mai cerem ăstora loc de muncă şi ajutoare sociale. Că, de
fapt, ei tocmai asta vor! Doar noi, pasămite, înţelegem mai anevoie…
