Republica suverană

 17 noiembrie 1947. Londra.

     Primul-ministru al Marii Britanii, Clement Attlee, îi transmite regelui, George al VI-lea, decizia de ABDICARE a regelui Mihai al României și intenția acestuia de a nu se mai întoarce în țară! Attlee i-a comunicat regelui și motivele pentru care tînărul suveran a luat o astfel de hotărîre: mai presus de interesele țărișoarei din Carpați, Mihai pune interesele sale civile: ține să se căsătorească cu Anna de Bourbon-Parma, fără consimțămîntul Guvernului (consimțămînt obligatoriu prin Constituția monarhică și cutumele regalității din România).

30 Decembrie 1947. București.

     Regele Mihai Cohen-Zollern îi prezintă șefului cabinetului , Dr. Petru Groza, Actul abdicării, pe care îl semnează în fața lui, a colaboratorilor săi și a altor înalți demnitari ai statului, la reședința Herăstrău (actualul ”Palat Elisabeta”): 

”Mihai I
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României

La toți de față și viitori, sănătate!

        În viața Statului român s-au produs în ultimii ani adînci prefaceri politice, economice și sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.

        Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental — Constituția Țării — ele cerînd o grabnică și fundamentală schimbare.

        În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentînd o piedică serioasă în calea dezvoltării României.

        În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,

A B D I C,

pentru mine și pentru toți urmașii mei la Tron, renunțînd pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.

        Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.

Mihai ex-R

Dat la București,
astăzi 30 Decembrie 1947.

     În aceeași zi, Parlamentul României ia act de hotărîrea regelui și, într-o sesiune solemnă, proclamă Republica. La ora 18, postul național de radio anunță comunicatul despre abdicarea regelui, abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române. 

”Poporul a făcut azi un divorț și decent și elegant de monarhie” – declara regina-mamă Elena.

”Vreau să se știe pretutindeni – și asta este foarte important! – că lucrul acesta s-a făcut cu cumințenie, la timpul său. Nimeni n-a fost supărat cu ceva. Mergem înainte fiecare pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri și maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniștit, așa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvînt de reproș pentru felul cum poporul nostru a ținut să se poarte cu acela care, înțelegînd glasul vremurilor, s-a retras, lucru pentru care poporul român nu se poate arăta nerecunoscător” – Dr. Petru Groza, primul-ministru al Guvernului. 

     A doua zi, într-un entuziasm de nedescris sute de mii de bucureșteni ies în Piața Unirii și în Piața Palatului să își manifeste susținerea pentru actul istoric, democrat-revoluționar. Mihai a părăsit Bucureștii imediat, în seara abdicării, plecînd la Sinaia să își petreacă Revelionul la Castelul Peleș alături de camarilă. Bagajele (cele care nu fuseseră trimise deja în străinătate în acea toamnă!) îl așteptau pregătite, gata împachetate. Au necesitat 8 vagoane de tren și trei zile de încărcare! Pe 3 ianuarie 1948, Mihai, însoțit de Elena-mamă și de 33 de colaboratori apropiați, s-a îmbarcat în vagonul... regal al trenului pus la dispoziție de autoritățile republicii și a părăsit țara cu destinația Elveția. I se propusese și alternativa ramînerii în țară ca simplu cetățean al republicii, cu statut de fost șef al statului, dar a refuzat.

Republica în conștiința națională

     Primul proiect al unei constituţii româneşti republicane s-a făcut în anul 1802, la Iaşi, sub titlul „Plan sau o formă de oblăduire republicană”. Un al doilea proiect asemănător a existat la Lugoj, în anul 1830. În anul 1834, la Sibiu, a fost redactat în secret un program cu caracter social şi politic, menit să pună bazele întemeierii unei republici naţionale, prin unirea celor trei ţări româneşti. Societatea revoluţionară secretă condusă de Dimitrie Filipescu îşi propunea, în 1840, printre alte scopuri, instaurarea republicii democrate. În august 1870, mişcarea conspirativă condusă de Al. Candiano-Popescu a proclamat aşa-numita „Republica de la Ploieşti”.

„Sîntem pentru o republică democratică, singura formă de stat ce ar garanta suveranitatea poporului” (Nicolae Bălcescu, 1848).

„Voim o republică română şi o s-o dobîndim…” (C.A. Rosetti, 1848).

„Europa vă cunoaşte; acum cunoaşte puterea voastră; ştie că 10 milioane de români aveţi tot o limbă, tot o tradiţie, tot o patrie… Acum Europa cunoaşte misia şi importanţa voastră. Trăiască republica democrată şi socială! Trăiască Republica Română!” (din Apelul Comitetului Naţional Român al revoluţionarilor din exil, adresat compatrioţilor din cele trei ţări române,1852).

„Puneţi urechea şi aşteptaţi departe toaca deşteptării ce înconjoară lumea!… Românii vor trăi într-o singură republică democratică, solidară cu toate ţările Europei” (Cezar Bolliac, în periodicul „Republica Română” de la Paris, 1852).

 „Celula constitutivă a vechilor state române este republica ţărănească…” (Mihai Eminescu, în ziarul „Timpul” din 25 ianuarie / 6 februarie 1881).

„Ca oameni de progres preferăm, în lucrările noastre, însăilărilor de lemne de acum sute de ani, schele moderne; cu alte cuvinte, monarhiei, republica… A introduce dar regalitatea în zilele noastre acolo unde nu există, cum bunăoară s-a făcut la noi, e a se opune curentului, e a nu pricepe spiritul timpului” (gazeta „Drepturile omului”, 1885).

„Noi, ca şi întregul popor care suferă…, voim republică dreaptă şi naţională” (gazeta „Reforma socială”, 1890).

„Sîntem pentru republica socială, în care nu va mai fi nici rege, nici tron, nici jefuitori, nici jefuiţi” (gazeta „Munca”, 1892).

„Vom înfiinţa guvernul democratic al mulţimii: republica populară şi democratică” (Alexandru Beldiman, în ziarul „Adevărul”, 1893).

„Sîntem socialişti… şi strigăm fără teamă şi, în acelaşi timp, fără gînd de ostentaţie: Trăiască Republica! Jos monarhia!” (revista „Lumea nouă”, 1894).

„Socialiştii trebuie să fie republicani sau altfel nu se pot numi socialişti” („Lumea nouă”, 1900).

„Sîngele miilor de ţărani ucişi în 1907 a pătat mantia regalităţii, pete care s-au fixat acolo pentru totdeauna şi pe care nimic şi niciodată nu le va mai putea scoate” (revista „Facla”, 1910).

„Este de datoria Partidului Social-Democrat să-şi afirme în faţa principiului monarhic, pe care este întemeiată Constituţia ţării, principiul său republican, fiindcă numai sub un regim republican lupta clasei muncitoare se poate desfăşura în toată puterea ei” (din Rezoluţia Congresului Partidului Social-Democrat, aprilie 1914).

„Luptăm pentru Republica populară, o republică a ţăranilor şi a muncitorilor, care să apere interesele celor ce muncesc” (revista „Lupta de clasă”, 1927).

„P.S.D. este adept al republicii democratice, deoarece monarhia restrînge principiul suveranităţii populare” (intervenţie a P.S.D. în Parlamentul României, 1929).

„Prin socialism, la înlăturarea tuturor jugurilor, prejudecăţilor, formelor anacronice, apăsării economice şi politice, prin socialism spre democraţie politică şi economică, spre republică politică şi socială – iată lozinca limpede şi precisă a proletariatului faţă de învălmăşeala evenimentelor în curs” (gazeta „Proletarul”, 1930).

„În situaţia României, o putere executivă emanată de la popor este instrumentul cel mai sigur… Înainte, deci, fără şovăire, spre întărirea tinerei noastre instituţii. Republica, va să zică res-publica, lucrul public, avem aşadar, de-acum încolo, toţi o parte de responsabilitate în propăşirea ţării. Cuvîntul nostru de ordine este azi: să fim alături de Patrie, să slujim RES-PUBLICA!” (George Călinescu, în ziarul „Naţiunea” din 4 ianuarie 1948).

„Făurirea Republicii, la 30 Decembrie 1947, a devenit posibilă în condiţiile acţiunilor de masă pentru răsturnarea claselor exploatatoare şi cucerirea puterii de către clasa muncitorilor şi ţărănilor. Republica reprezintă o încununare a luptei duse de-a lungul secolelor de poporul român, de forţele sale înaintate, pentru eliberare naţională şi socială, pentru neatîrnare, progres social şi o viaţă mai bună” (Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România).

     Astăzi, la împlinirea a 75 de ani de la înfăptuirea actului istoric justițiar din 30 Decembrie 1947 - care a e reprezentat nu doar înlăturarea dinastiei monarhice străine, uzurpatoare de tron și domnie, dar mai cu seamă, instaurarea celei mai înalte forme democratice de guvernămînt și organizare socială -, adresez compatrioților români din țară și de pretudindeni îndemnul să militeze pentru eliberarea Republicii România din carcera vasalității în care se află, pentru recîștigarea demnității și suveranității noastre naționale, cu speranță și încredere în viitor și prosperitate, în regăsirea de sine a Patriei, Statului Român și a fiecăruia dintre noi. 

LA MULȚI ANI, CETĂȚENI AI REPUBLICII!

”România noastră va exista; am o credință adîncă. E orb cine n-o vede”.

Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București - d. 29 noiembrie 1852, Palermo, Italia).

     ”Revoluția viitoare nu se mai poate mărgini a voi ca românii să fie liberi, egali, proprietari de pămînt și de capital și frați asociați la fapta unui progres comun. Ea nu se va mărgini a cere libertatea dinlăuntru, care e peste putință a dobîndi fără libertate din afară, libertatea de sub dominarea străină, ci va cere unitatea și libertatea națională. Deviza ei va fi Dreptate, Frăție, Unitate. Ea va fi o revoluție națională. Aceasta este calea ce va lua revoluția română în viitor” – Nicolae Bălcescu, ”Mersul Revoluției în Istoria Românilor”, studiu publicat în revista România viitoare, Paris, 1850.

• 
  

     ”Om de carte şi de acţiune, viaţa lui Nicolae Bălcescu a semănat cu un martiriu, fie şi profan, care l-a făcut scump memoriei colective şi posteritatea l-a cinstit cînd hipertrofiindu-i personalitatea, cînd estompînd-o. Dar, dincolo de aceste extreme, Bălcescu este şi, parafrazînd un dicton, putem spune că nu laudele noastre lipseau gloriei Bălcescului, ci Bălcescu lipsea gloriei noastre” – Academician Gheorghe Vlăduțescu.

     ”Bălcescu ni se adresează şi astăzi, prin scrierile sale, ca un contemporan, într-un limbaj perfect inteligibil, care şi-a păstrat virtuţile. Deşi a trăit doar 33 de ani, a lăsat o moştenire spirituală strălucită, viaţa lui fiind dăruită naţiunii, ţării virtuale, României ce trebuia să se constituie, fiind unul dintre ctitorii ei. Ţelul său suprem a fost  construirea României şi toate străduinţele sale, încă din anii tinereţii, au avut ca dominantă trezirea şi ridicarea românilor în vederea reconstituirii, în forme moderne, a modelului 1600. Avea convingerea că, în plan social, principiile revoluţiei franceze din 1789 trebuia să prindă viaţă şi în România printr-o substanţială reformă social-economică, pentru a oferi ţărănimii noi perspective de vieţuire. O Românie virtuală a fiinţat necontenit în viziunile sale, în frămîntările sale de zi cu zi, fiind întotdeauna unul dintre îndrumătorii mersului înainte și trăind întreaga viață cu gîndul la ceea ce trebuia să fie România” – Academician Dan Berindei.

     ”Prin scrierile sale Nicolae Bălcescu a militat cu toată energia sa împotriva spolierii țăranilor – împovărați insuportabil prin clacă, dajdii (impozite) și camătă, făcute de una și aceeași categorie socială, proprietarii funciari, aflați în tot atîtea ipostaze: stăpîni ai moșiilor pe care trudeau țăranii, de stîlpi ai ocîrmuirii și de deținători ai capitalului de împrumut – și  pentru soluționarea pe cale revoluționară a problemelor sociale și economice cu care aceștia se confruntau. Aceasta deoarece țăranii, deși erau făuritorii întregii avuții agricole, trăiau în cruntă sărăcie” – Academician Iulian Văcărel).

     ”Nicolae Bălcescu a făcut din personalitatea lui Mihai Viteazul subiectul central al activității sale istoriografice, activitate menită să întărească, să lărgească ideea participării active a poporului român la lupta pentru progres social și național și să precizeze țelul acestei lupte - unitatea națională. Bălcescu a găsit în personalitatea lui Mihai Viteazul simbolul năzuințelor vremii, conducătorul îndrăzneț, capabil să organizeze și să conducă poporul la victorie” – Academician Ștefan Ștefănescu.

(Extrase din Comunicările unor participanți la Sesiunea științifică organizată de Academia Română în anul 2002, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu).

Naivii nopții de Bau-Bau

     Sîntem de rîsul lumii! Facem o problemă de interes național din orice ni se vîră pe gușă. Ne lăsăm manipulați, derutați și deturnați de la adevăratele probleme ale vieții, într-o naivitate sinonimă cu prostia.  

   Carevasăzică, a venit Elon Musk la Bran, la ”Castelul lui Dracula”, să petreacă de Halloween (știți, sărbătoarea sataniștilor...)! Ba, chiar și Angelina Jolie a venit! Uau! Mau! Miau! Patru zile a pîndit și a vuit prea-curata și nevinovata presă română. Zvonul impertinent se transformă instantaneu în eveniment de interes național! Ca la un semnal, mii și mii de snobi, naivi, nătărăi sau gură-cască au luat drumul Branului să petreacă împreună cu Musk și Jolie! Cozile de mașini s-au întins pe kilometri întregi din toate direcțiile către celebra cetate medievală a Branului, blocînd, literalmente, accesul sau ieșirile din localitate, spre disperarea tuturor celor care n-aveau treabă cu prostia, ci cu mersul la locurile de muncă din Brașov sau cu întoarcerea acasă. Alte mii au făcut coadă ca la sfintele moaște, zeci de ore, să își procure biletul de intrare în castel. Un tinerel a mărturisit că a venit de la Satu-Mare, adică de la aproape 500 de km, ca să îl vadă pe domnul Muskă și să îi ceară un autograf! Vă dați seama ce e în capul unui aiurit ca băiatul ăsta? Și în ce fantezii de viață trăiește el? Dar, oare, cîți alții ca el or mai fi poposit în aceste zile la Bran?

     Oamenii ăștia s-au lăsat fraieriți de zvonul oficial că cel mai bun Must din lume chiar va fi aterizat cu elicopterul la bazarul de lîngă castel, că n-ar avea decît cu ochiul ori cu mîna semn a le face și va iscăli în dreapta și-n stînga dedicații pe caiete școlare și ilustrate cu Vlad Țepeș! Aproape sigur în mulțime se va fi aflat și vreun năpîrstoc pregătit să agite la momentul oportun un carton deasupra capului, scris cu litere de tipar: „ELON, VREAU CĂMAȘA TA! TE ROG!!”. La cîți dintre ei și-or fi scris „siviurile” de rigoare, în romgleza aferentă desigur, pentru a i le înmîna ei înșiși magnatului lumii, nici nu vreau să mă gîndesc...  Vibrau terasele Branului de-atîtea răbdări prăjite și iluzii suculente!

     Într-un final, fantasmagoria mass-media a fost spulberată. Oficiali din Ministerul de Interne și cel al Transporturilor comunică simultan ceea ce ținea de bunul simț și rațiunea elementară: „Nici Elon Musk și nici Angelina Jolie nu au intrat în aceste zile în România”. Mai mult de-atât, surse de presă de peste ocean au informat că Elon Musk a petrecut noaptea de Halloween la New York alături de mama sa! Ha, ce păcăleală! Mai mare jena! Pfuu..! Așa că, miile de alde Stan și Bran care chiar credeau să petreacă alături de E. Musk noaptea de Bau-Bau!, au ieșit din scenă pe porțile din spate ale demnității și respectului de sine. Au plecat acasă cu coada între picioare, dar nerealizînd că, de fapt, au primit din partea stăpînirii ceea ce aceasta și-a dorit să le ofere, un Halloween pe cinste! Acum, interesant ar fi să aflăm cine se află cu adevărat în spatele acestei ”afaceri” (citește, escrocherii) comise pe banii, timpul și onoarea acestor oameni și cine sunt beneficiarii reali ai profitului obținut de pe urma vînzolelii beznetice de la Castelul Bran. E datoria autorităților judiciare să afle și dreptul oamenilor înșelați să știe.

     P. S. – În anul 1948, Castelul Bran – monument istoric național de secol XIV (datat 1377) – a fost trecut în proprietatea istorică și culturală a Statului Român, act juridic firesc și reparatoriu. În 2006, Castelul Bran a fost predat urmașilor fostelor dinastii de Habsburg și Hohenzollern.

     P. P. S. – Și dacă chiar ar fi venit Elon Musk în România să se joace de-a Baba-Oarba cu de-ai lui, pentru ce vacarmul ăsta instigator din partea presei române și pentru ce reacția asta generală de țopăială și extaz?

Regina a murit. Traiască Republica!

     În sfîrșit, Clăpăugul pe tron! Cel care acum, la bătrînețe, pretinde că și-a descoperit rădăcini transilvănene (aha-aha!), de bună seamă se constipase de-atîta așteptare. Să-i fie de bine și sincere condoleanțe!

     Oricum, Marea Britanie rămîne o țară impunătoare și pilduitoare. Căci, fie numai și pentru excepționala realizare a Brexitului, adică pentru șutul în fund dat acestei construcții aberante și abominabile care este Uniunea Europeană, se cuvine să îi iertăm Regatului Unit toate greșelile comise de-a lungul istoriei sale! Așadar, a murit regina? No problem. Trăiască Republica!

Semicentenarul unei realizări inginerești epocale

 

În urmă cu 50 de ani, mai exact în ziua de 16 mai 1972, în prezenţa preşedinţilor Republicii Socialiste România şi Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Nicolae Ceauşescu, respectiv Iosip Broz Tito, a fost inaugurată Hidrocentrala Porțile de Fier, realizare inginerească impresionantă, produs al  colaborării parteneriale, economice şi politice dintre cele două state vecine. Expresie a potenţialului tehnic și constructiv excepțional de care dispuneau cele două țări la acel moment, hidrocentrala este, de fapt, inima a ceea ce formează „Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier”, ale cărui lucrări de construcţie fuseseră deschise în septembrie 1964.

Astfel, a fost imaginat şi realizat proiectul unui modul tehnico-arhitectonic funcţional, simetric şi unitar formidabil, avînd două centrale hidroelectrice siameze, una spre malul românesc, cealaltă spre malul iugoslav, despărţite de barajul deversor, acesta avînd o înălţime de 74 m, o lungime de 441 m şi dispunînd de 14 guri deversoare. Lacul de acumulare, format şi stăpînit de colosalul zid din beton armat, are peste 2 miliarde metri cubi de apă şi o lungime de 120 km!  Tranzitul naval se face prin două ecluze poziţionate simetric în raport cu axa geometrică a barajului. Este vorba despre un sistem de ecluzare a apei în două trepte, la o diferenţă de nivel de 30 m, pe principiul vaselor comunicante. Modulul hidroenergetic a fost proiectat cu cîte 6 turbine Kaplan de cca. 180 MW fiecare, puterea instalată a întregului sistem energetic fiind de 2160 de MW. Axul unei turbine are 18 m lungime, fiecare din cele 6 palete ale uneia cîntărind 20 de tone. Numai rotorul unui generator cîntăreşte 600 de tone! Greutatea totală a unei turbine este de 3680 de tone. O singură turbină „înghite” un debit necesar de apă de 800 m³/s.

Amplasată la 15 km în amonte de Municipiul Drobeta Turnu-Severin, Hidrocentrala Porţile de Fier este cea mai mare din România și cea mai mare construcție de acest gen de pe întreg cursul Dunării, fiind proiectată să asigure, cu cei 1080 de MW putere instalată ai ei, peste 50% din energia hidroelectrică a ţării. În anul 1978, la 60 de km în aval, s-a dat în exploatare şi Hidrocentrala Porţile de Fier II, cu o putere instalată de 250 MW, exploatată şi ea în parteneriat cu partea sîrbă, puterea totală cumulată a acestui sistem fiind de 500 MW. Astfel, o dată cu intrarea în funcţiune şi a acestei a doua unități hidrocentrale în zonă, s-a desăvîrșit „Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I şi II”. Tezaur de mîndrie şi pricepere naţională, mărturie nepieritoare peste timp a unei epoci de construcţie şi dezvoltare economico-socială fabuloasă din istoria poporului român.

„NATO creează constant confruntare şi perturbări”

Purtătorul de cuvînt al Ministerului de Externe al Republicii Populare Chineze, Zjhao Lijian, a somat NATO să ”înceteze imediat răspîndirea dezinformării şi remarcilor provocatoare la adresa Republicii Populare Chineze şi să abandoneze abordarea conflictuală de a trasa linii ideologice în lume”, relatează agenția chineză de presă Shinhua. Oficialul chinez a mai spus că Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, face de mai multă vreme remarci false despre politica externă a Chinei, promovează o pretinsă teorie a “pericolului chinez” şi, mai mult decît atît, recent s-a lansat în sugerarea de măsuri de coerciţie împotriva Republicii Populare Chineze.

“China este foarte nemulţumită de un astfel de comportament şi se opune ferm acestei politici, informînd NATO despre aceste lucruri în repetate rînduri”, a precizat Zjhao Lijian. Acesta a subliniat că ”NATO, este un produs al Războiului Rece, a rămas fidelă doctrinei sale învechite de securitate şi angajată în politica de  confruntare între tabere ca pe vremea Războiului Rece, devenind un instrument prin care state membre ale sale încearcă să-şi asigure hegemonia individuală în regiuni ale lumii. Deşi susţine că este o organizaţie defensivă, în fapt, NATO creează constant confruntare şi perturbări în întreaga lume şi, în timp ce altor ţări le cere să respecte normele de bază ale relaţiilor internaţionale, ea provoacă și duce războaie, bombardează fără consideraţie state suverane, aducînd moartea şi strămutarea civililor nevinovaţi”. Purtătorul de cuvînt chinez a adăugat că NATO, deși este organizaţie militară a Atlanticului de Nord, şi-a făcut simţită prezenţa în ultimii ani pînă și în regiunea Asia-Pacific, unde a creat și întreținut conflicte politice și militare. “NATO continuă să încalce limite geografice şi teritoriale şi susţine un nou război rece al confruntării între state. NATO a perturbat Europa. Ar trebui să înceteze cu încercările de destabilizare a Asiei şi întregii lumi, a avertizat el. Comunitatea internaţională trebuie să fie vigilentă şi să se opună ferm acestor lucruri”, a atenționat Zjhao Lijian, adăugînd că ţara sa a susţinut şi va susţine întotdeauna dezvoltarea paşnică a statelor și că dezvoltarea Chinei nu reprezintă o ameninţare pentru nimeni, ci noi oportunităţi de prosperitate pentru întreaga lume.

Sursa: Agerpres