Republica suverană

 17 noiembrie 1947. Londra.

     Primul-ministru al Marii Britanii, Clement Attlee, îi transmite regelui, George al VI-lea, decizia de ABDICARE a regelui Mihai al României și intenția acestuia de a nu se mai întoarce în țară! Attlee i-a comunicat regelui și motivele pentru care tînărul suveran a luat o astfel de hotărîre: mai presus de interesele țărișoarei din Carpați, Mihai pune interesele sale civile: ține să se căsătorească cu Anna de Bourbon-Parma, fără consimțămîntul Guvernului (consimțămînt obligatoriu prin Constituția monarhică și cutumele regalității din România).

30 Decembrie 1947. București.

     Regele Mihai Cohen-Zollern îi prezintă șefului cabinetului , Dr. Petru Groza, Actul abdicării, pe care îl semnează în fața lui, a colaboratorilor săi și a altor înalți demnitari ai statului, la reședința Herăstrău (actualul ”Palat Elisabeta”): 

”Mihai I
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României

La toți de față și viitori, sănătate!

        În viața Statului român s-au produs în ultimii ani adînci prefaceri politice, economice și sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.

        Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental — Constituția Țării — ele cerînd o grabnică și fundamentală schimbare.

        În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentînd o piedică serioasă în calea dezvoltării României.

        În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,

A B D I C,

pentru mine și pentru toți urmașii mei la Tron, renunțînd pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.

        Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.

Mihai ex-R

Dat la București,
astăzi 30 Decembrie 1947.

     În aceeași zi, Parlamentul României ia act de hotărîrea regelui și, într-o sesiune solemnă, proclamă Republica. La ora 18, postul național de radio anunță comunicatul despre abdicarea regelui, abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române. 

”Poporul a făcut azi un divorț și decent și elegant de monarhie” – declara regina-mamă Elena.

”Vreau să se știe pretutindeni – și asta este foarte important! – că lucrul acesta s-a făcut cu cumințenie, la timpul său. Nimeni n-a fost supărat cu ceva. Mergem înainte fiecare pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri și maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniștit, așa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvînt de reproș pentru felul cum poporul nostru a ținut să se poarte cu acela care, înțelegînd glasul vremurilor, s-a retras, lucru pentru care poporul român nu se poate arăta nerecunoscător” – Dr. Petru Groza, primul-ministru al Guvernului. 

     A doua zi, într-un entuziasm de nedescris sute de mii de bucureșteni ies în Piața Unirii și în Piața Palatului să își manifeste susținerea pentru actul istoric, democrat-revoluționar. Mihai a părăsit Bucureștii imediat, în seara abdicării, plecînd la Sinaia să își petreacă Revelionul la Castelul Peleș alături de camarilă. Bagajele (cele care nu fuseseră trimise deja în străinătate în acea toamnă!) îl așteptau pregătite, gata împachetate. Au necesitat 8 vagoane de tren și trei zile de încărcare! Pe 3 ianuarie 1948, Mihai, însoțit de Elena-mamă și de 33 de colaboratori apropiați, s-a îmbarcat în vagonul... regal al trenului pus la dispoziție de autoritățile republicii și a părăsit țara cu destinația Elveția. I se propusese și alternativa ramînerii în țară ca simplu cetățean al republicii, cu statut de fost șef al statului, dar a refuzat.

Republica în conștiința națională

     Primul proiect al unei constituţii româneşti republicane s-a făcut în anul 1802, la Iaşi, sub titlul „Plan sau o formă de oblăduire republicană”. Un al doilea proiect asemănător a existat la Lugoj, în anul 1830. În anul 1834, la Sibiu, a fost redactat în secret un program cu caracter social şi politic, menit să pună bazele întemeierii unei republici naţionale, prin unirea celor trei ţări româneşti. Societatea revoluţionară secretă condusă de Dimitrie Filipescu îşi propunea, în 1840, printre alte scopuri, instaurarea republicii democrate. În august 1870, mişcarea conspirativă condusă de Al. Candiano-Popescu a proclamat aşa-numita „Republica de la Ploieşti”.

„Sîntem pentru o republică democratică, singura formă de stat ce ar garanta suveranitatea poporului” (Nicolae Bălcescu, 1848).

„Voim o republică română şi o s-o dobîndim…” (C.A. Rosetti, 1848).

„Europa vă cunoaşte; acum cunoaşte puterea voastră; ştie că 10 milioane de români aveţi tot o limbă, tot o tradiţie, tot o patrie… Acum Europa cunoaşte misia şi importanţa voastră. Trăiască republica democrată şi socială! Trăiască Republica Română!” (din Apelul Comitetului Naţional Român al revoluţionarilor din exil, adresat compatrioţilor din cele trei ţări române,1852).

„Puneţi urechea şi aşteptaţi departe toaca deşteptării ce înconjoară lumea!… Românii vor trăi într-o singură republică democratică, solidară cu toate ţările Europei” (Cezar Bolliac, în periodicul „Republica Română” de la Paris, 1852).

 „Celula constitutivă a vechilor state române este republica ţărănească…” (Mihai Eminescu, în ziarul „Timpul” din 25 ianuarie / 6 februarie 1881).

„Ca oameni de progres preferăm, în lucrările noastre, însăilărilor de lemne de acum sute de ani, schele moderne; cu alte cuvinte, monarhiei, republica… A introduce dar regalitatea în zilele noastre acolo unde nu există, cum bunăoară s-a făcut la noi, e a se opune curentului, e a nu pricepe spiritul timpului” (gazeta „Drepturile omului”, 1885).

„Noi, ca şi întregul popor care suferă…, voim republică dreaptă şi naţională” (gazeta „Reforma socială”, 1890).

„Sîntem pentru republica socială, în care nu va mai fi nici rege, nici tron, nici jefuitori, nici jefuiţi” (gazeta „Munca”, 1892).

„Vom înfiinţa guvernul democratic al mulţimii: republica populară şi democratică” (Alexandru Beldiman, în ziarul „Adevărul”, 1893).

„Sîntem socialişti… şi strigăm fără teamă şi, în acelaşi timp, fără gînd de ostentaţie: Trăiască Republica! Jos monarhia!” (revista „Lumea nouă”, 1894).

„Socialiştii trebuie să fie republicani sau altfel nu se pot numi socialişti” („Lumea nouă”, 1900).

„Sîngele miilor de ţărani ucişi în 1907 a pătat mantia regalităţii, pete care s-au fixat acolo pentru totdeauna şi pe care nimic şi niciodată nu le va mai putea scoate” (revista „Facla”, 1910).

„Este de datoria Partidului Social-Democrat să-şi afirme în faţa principiului monarhic, pe care este întemeiată Constituţia ţării, principiul său republican, fiindcă numai sub un regim republican lupta clasei muncitoare se poate desfăşura în toată puterea ei” (din Rezoluţia Congresului Partidului Social-Democrat, aprilie 1914).

„Luptăm pentru Republica populară, o republică a ţăranilor şi a muncitorilor, care să apere interesele celor ce muncesc” (revista „Lupta de clasă”, 1927).

„P.S.D. este adept al republicii democratice, deoarece monarhia restrînge principiul suveranităţii populare” (intervenţie a P.S.D. în Parlamentul României, 1929).

„Prin socialism, la înlăturarea tuturor jugurilor, prejudecăţilor, formelor anacronice, apăsării economice şi politice, prin socialism spre democraţie politică şi economică, spre republică politică şi socială – iată lozinca limpede şi precisă a proletariatului faţă de învălmăşeala evenimentelor în curs” (gazeta „Proletarul”, 1930).

„În situaţia României, o putere executivă emanată de la popor este instrumentul cel mai sigur… Înainte, deci, fără şovăire, spre întărirea tinerei noastre instituţii. Republica, va să zică res-publica, lucrul public, avem aşadar, de-acum încolo, toţi o parte de responsabilitate în propăşirea ţării. Cuvîntul nostru de ordine este azi: să fim alături de Patrie, să slujim RES-PUBLICA!” (George Călinescu, în ziarul „Naţiunea” din 4 ianuarie 1948).

„Făurirea Republicii, la 30 Decembrie 1947, a devenit posibilă în condiţiile acţiunilor de masă pentru răsturnarea claselor exploatatoare şi cucerirea puterii de către clasa muncitorilor şi ţărănilor. Republica reprezintă o încununare a luptei duse de-a lungul secolelor de poporul român, de forţele sale înaintate, pentru eliberare naţională şi socială, pentru neatîrnare, progres social şi o viaţă mai bună” (Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România).

     Astăzi, la împlinirea a 75 de ani de la înfăptuirea actului istoric justițiar din 30 Decembrie 1947 - care a e reprezentat nu doar înlăturarea dinastiei monarhice străine, uzurpatoare de tron și domnie, dar mai cu seamă, instaurarea celei mai înalte forme democratice de guvernămînt și organizare socială -, adresez compatrioților români din țară și de pretudindeni îndemnul să militeze pentru eliberarea Republicii România din carcera vasalității în care se află, pentru recîștigarea demnității și suveranității noastre naționale, cu speranță și încredere în viitor și prosperitate, în regăsirea de sine a Patriei, Statului Român și a fiecăruia dintre noi. 

LA MULȚI ANI, CETĂȚENI AI REPUBLICII!