Ce șanse au reușitele obținute din minciună?

”Pentru necazul celor sărmani și pentru suspinul celor săraci, mă voi ridica acum – zice Domnul – voi aduce mîntuire celui pe care ei îl disprețuiesc”.

Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, ca argintul purificat în focul cuptorului și curățat de pămînt de șapte ori; tu, Doamne, ne vei ține și ne vei apăra de generația aceasta pentru totdeauna. (Psalmul 12/11, 6-8).

     Poemul din Psalmul 12/11 ne oferă o experiență de viață care nu poate să nu ne dea de gîndit. Un om care s-a născut și s-a format într-o societate în care adevărul stătea la loc de mare cinste, într-una din zile constată cu o uimire perplexă că în jurul lui s-a instalat o nouă societate, în care minciuna și înșelăciunea sînt omniprezente.

     O astfel de situație s-a instalat pe măsură ce au dispărut cei credincioși dintre fiii oamenilor. În țară nu se mai află nici un drept. Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au numai cuvinte înșelătoare, vorbesc cu inimă prefăcută. Și mai grav este faptul că un astfel de comportament capătă forme de o agresivitate extremă. Protagoniștii ajung să facă din minciună adevărate arme prin care ”îi zdrobesc” pe cei sărmani erijîndu-se în ”stăpîni” care vor să controleze totul, să dicteze și să stăpînească peste toate. Ei se laudă zicînd: buzele noastre sînt armele noastre... prin limbile noastre vom fi puternici; cine va fi stăpîn peste noi? Or, atunci cînd se ridică la putere ticăloșii dintre fiii oamenilor, nelegiuiții ies repede la iveală și umblă împrejur. Susținuți și încurajați de cei aflați la conducere, acești nelegiuiți devastează totul împrejur, asemenea termitelor, iar victimele nu sînt altele decît oamenii cinstiți, care trudesc din greu pentru a-și cîștiga pîinea cea de toate zilele.

     Psalmistului îi vine greu să accepte o astfel de situație. El se vede neajutorat, lipsit de orice fel de sprijin în fața unor persoane fără scrupul. Doar în Dumnezeu își mai poate pune speranța, întrucît cuvintele lui sînt cuvinte curate ca argintul purificat în foc și curățat de pămînt de șapte ori. Către Dumnezeu își îndreaptă strigătul său, pentru ca El să nimicească toate buzele mincinoase și limba care vorbește cu îngîmfare: Mîntuiește-mă, Doamne... Tu ne vei ține și ne vei apăra de generația aceasta, pentru totdeauna.

     Ca în multe alte situații, Dumnezeu nu se lasă invocat îndelung. El răspunde și intervine în favoarea celor care sînt oropsiți și neajutorați: Pentru necazul celor sărmani și pentru suspinul celor săraci, mă voi ridica acum, zice Domnul; voi aduce mîntuire celui pe care ei îl disprețuiesc.

     Pr. Tarciziu Șerban

(Text preluat din Nr. 10/2018 al revistei Actualitatea Creștină, publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București, pag. 24).