A fost tăiat un brad bătrîn
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgîn:
„O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru,
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sînteţi aşa grăbiţi?
În anii mulţi cît el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crengilor rebele,
Mulţi au aflat un adăpost.
Moşneagul stînd pe culme drept
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cît fu viu,
Ci mort acuma cînd se duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decît doar încă un sicriu?!...”.
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgîn:
„O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi aţi răpus strămoşul nostru,
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sînteţi aşa grăbiţi?
În anii mulţi cît el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crengilor rebele,
Mulţi au aflat un adăpost.
Moşneagul stînd pe culme drept
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cît fu viu,
Ci mort acuma cînd se duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decît doar încă un sicriu?!...”.
NICOLAE IORGA (n. 5 iunie 1871 – d. 27 noiembrie 1940, asasinat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu