Genos cido

În România ultimului sfert de secol au murit atîţia oameni din cauza condiţiilor riscante de viaţă pe care le implică sistemul... (să-l numească fiecare cum îi convine!), încît „încifrarea” lor cu exactitate s-ar transforma într-o statistică abominabilă. Astfel, ar urma să aflăm că numai numărul sinuciderilor imputabile disperării economice şi sentimentului aferent de inutilitate familială şi socială se apropie de 100.000, avînd în vedere că media lor anuală este de circa 3.500, din care circa 500 doar în Bucureşti! Cifra totală a pierderilor de vieţi omeneşti cauzate de viciile de sistem este însă greu de ştiut, dar, fără îndoială, ea este de ordinul zecilor de mii anual. La acest pasiv demografic se impune „contabilizarea” şi celor peste 1 milion de vieţi nenăscute în toată această perioadă, pierdute din cauza permisivităţii necugetate a avortului.

Desigur, nu intră în această statistică cel puţin încă un milion de vieţi irosite în penitenciarele sistemului, altfel tot atîţia cetăţeni pierduţi în mare măsură pentru societate, oameni care, cei mai mulţi dintre ei, într-un sistem diferit, fundamentat pe principiul muncii creatoare şi orientat spre valorile educaţiei, moralei şi echităţii sociale, nu ar fi căzut niciodată sub efectul riscurilor de natură penală pe care le generează, inerent, sistemul guvernat de atotputernicia oarbă şi ispititoare a banului. De asemenea, nu intră în această statistică nici milioanele de băjenari dezrădăcinaţi şi deznaţionalizaţi, români alungaţi de nevoi pe meleaguri străine (un adevărat exod de proporţii biblice!), situaţie în cea mai mare parte a ei cu implicaţii dramatice şi asupra familiilor şi rudelor rămase în ţară, aşadar asupra altor milioane de cetăţeni români.

Practic, în acest sfert de secol, sistemul a produs României pierderi de patrimoniu uman şi material cu mult peste cele suferite în cele două războaie mondiale. Nu există termeni de comparaţie care să arate că în istoria modernă a ţării a mai existat vreun sistem politic şi social care să fi produs la scară naţională, şi încă în condiţii de pace!, distrugeri şi tragedii umane de asemenea dimensiuni. Pe de altă parte, aceste date fac perfect plauzibilă ipoteza multor observatori ai fenomenului demografic românesc privind existenţa unui plan ocult de reducere şi limitare a populaţiei României, pînă în anul 2050, la 12-14 milioane de locuitori. Adică, exact atît cît avea statul român înainte de 1918... Rezultă că, în comparaţie cu anul 1989, aşadar în aproximativ 60 de ani – nici cît o viaţă întreagă de om! –, populaţia României va fi înjumătăţită! Aceasta înseamnă că se umblă la temeliile statului, la fibra naţională, la filonul românesc ancestral. Este un genocid!

P.S. – GENOCID (gr. genos „neam” + lat. -cido „a omorî”) = Exterminare în masă (crimă) săvîrşită în scopul de a distruge deliberat şi sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate naţională, rasială, religioasă sau politică şi care constă în uciderea membrilor ei, în vătămarea gravă a integrităţii lor fizice sau mintale, supunerea la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, instituirea unor măsuri în scop de împiedicare a naşterilor, strămutarea forţată a copiilor aparţinînd colectivităţii în altă colectivitate etc.