Între două episoade antidinastice,
să luăm un respiro tematic. Acum vreo săptămînă am citit pe un blog un text în
care se evocau cei 72 de ani împliniţi de la bombardamentele anglo-americane din
4 aprilie 1944. Ele au vizat oraşele Bucureşti şi Ploieşti şi au luat viaţa a
circa 4.000 de oameni din rîndul populaţiei civile, dintre care aproape trei
mii numai în Capitală, alte mii fiind răniţi. Nu insist acum pe subiectul
acesta, spun doar că autorul textului de care vorbesc, de fapt, o autoare, deplîngea
pe bună dreptate faptul că în Bucureşti nu există un monument care să menţină
vie amintirea tragicului eveniment de război şi să omagieze memoria uriaşului
număr de victime nevinovate.
Am trimis următorul comentariu la
text (citez):
<< ...Iar, în aceste zile presa
noastră scrie despre asta(!): "Ziua
NATO în România se marchează, începînd din 2005, în prima duminică a lunii
aprilie, în baza unei propuneri legislative. La alegerea datei s-a ținut seama
de apropierea de data oficială a aderării României la Alianța Nord-Atlantică
(29 martie 2004) și de data arborării oficiale a drapelului român la sediul
NATO de la Bruxelles (2 aprilie 2004)". Şi, de fapt, adaug eu, s-a
ţinut seama de apropierea de data bombardamentelor anglo-americane din 4 aprilie
1944, "raiduri teroriste", după cum elocvent le cataloga presa
românească a vremii. Asta pentru ca
batjocura, sfidarea şi umilirea istorică la adresa României să fie depline
peste timp, căci, vă daţi seama, dragilor? Înjugarea ei în NATO (început de
aprilie 2004) s-a făcut, practic, la momentul cînd românii comemorau 60 de ani
de la acele bombardamente criminale asupra populaţiei! Ce
"coincidenţă" cinică! Şi, presa de azi îşi vede liniştită de
prostiile ei: "Ziua NATO reprezintă
un eveniment de referință pentru societatea românească din perspectiva
statutului României de aliat (sic!) NATO
și a semnificațiilor asociate acestui moment, fiind o sărbătoare publică
dedicată democrației, spiritului european și euro-atlantic". Pur şi
simplu, ţi se întoarce stomacul pe dos şi te apucă voma, nu alta! Şi ce limbaj
propagandistic gros, de lemn putregăios! Cică, "sărbătoare publică a
democraţiei, spiritului european şi euro-atlantic"! Lua-v-ar Draculea să
vă ia în ţepele lui, cu democraţia şi spiritele voastre ticăloase de poponauţi
ce sînteţi! >>
Comentariul trimis – care, precum se poate constata, nu e o
blasfemie şi nici necuviincios faţă de cineva nu e – nu a fost publicat de proprietarul
blogului. De altfel, textului îi lipsesc cu desăvîrşire comentariile cititorilor, deşi în finalul său
acestea sînt cerute în mod explicit de autor şi deşi mai
fiecare alt text de pe blog a primit zeci de comentarii. Bizar! Înţelegem, fireşte, că oricine are dreptul, cînd doreşte
sau... cînd trebuie, să publice ori să nu publice pe blogul său comentariile unuia sau altuia
ori pe toate la un loc. Precum se vede, oricine are şi dreptul să protejeze
sensibilităţile de crocodil ale asasinilor occidentali de insensibilitatea
recursului la memorie a victimelor lor orientale. Chiar şi cu asumarea
decepţionantă a riscului de ipocrizie patriotică la care se expune, dacă vrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu