Coronavite (4)

     Punctez aici încă un aspect, pe care l-au observat și alți concetățeni ai noștri. O consecință majoră a lipsei de promptitudine și fermitate manifestate de autoritățile române în luarea unor măsuri de preîntîmpinare a răspîndirii noului coronavirus pe teritoriul național, chestiune pe marginea căreia am discutat în textele anterioare, se arată a fi prelungirea de nevoie pînă dincolo de limita suportabilității publice a Stării de Urgență și a măsurilor excepționale pe care aceasta le implică. Este cauza principală a reacției de ignorare pe care au avut-o sau pe care o au numeroase categorii de populație față de regimul restrictiv sever impus prin ordonanțele militare. Ordonanțe militare a căror necesitate, în paranteză fie spus, mi se pare oricum extrem de discutabilă în situația dată. Totuși, nu sîntem în Stare de Război! (Deși, mai știi ce știu ei și noi nu știm?).

     Mai mult de-atît, prin încercarea de a gestiona o criză de natură medico-sanitară cît de severă prin ordonanțe militare, autoritățile civile fac dovada unui comportament politic simulat, menit să le ascundă de ochii opiniei publice, mai exact, de ochii electoratului, neputința (ca să folosesc un eufemism) de a stăpîni complexitatea situației prin pîrghii administrative uzuale. O situație care le-a depășit și copleșit capacitățile tocmai în consecința reacției lor mult întîrziate pe care au avut-o în fața amenințării pandemice inițiale. Acum, în circumstanțele acestei situații, cauza principală a reacției de nesocotire de către numeroși cetățeni a restricțiilor severe impuse de autorități nu este, așa cum poate părea, indisciplina civică și iresponsabilitatea unora ori primitivismul agresiv al altora. Cauza principală este, repet, prelungirea de nevoie pînă dincolo de limita suportabilității publice a regimului restrictiv.

     Vedem astfel cît de utilă ar fi fost, din toate punctele de vedere, grija autorităților pentru prevenția națională prin măsuri de preîntîmpinare a expansiunii virale. În astfel de situații, prevenția națională reprezintă o adevărată profilaxie și, dacă vreți, are asupra sănătății populației efectul unui vaccin vital. Că președintele Klaus Iohannis tocmai a catalogat azi în conferința de presă de la Cotroceni aceste acuze ca fiind ”povești care circulă în spațiul public”, afirmînd și că ”noi am reacționat imediat, la începutul lui februarie, cînd în Europa lumea nu a crezut că se întîmpla ceva”, pe cine mai miră? Mai miră pe cineva că, la întrebări de genul ”cînd ați fost informat de Servicii despre existența riscului unei pandemii?” sau ”ați știut despre transportarea, claie peste grămadă, în plină pandemie a miilor de cetățeni români la muncă în Germania și Austria?”, răspunsurile domniei sale se potrivesc ca nuca în perete? Ce să mai vorbim de răspunsul absolut stupefiant pe care l-a dat la întrebarea ”în urmă cu 6 luni transmiteați un mesaj prin care apreciați activitatea managementului Spitalului Județean Suceava și administrației locale peneliste, iar după 6 luni, din cauza acelui management și acelei administrații au murit oameni. Ce mesaj le transmiteți acum sucevenilor?”, (citez): ”Sucevenilor le spun lucruri simple: respectați indicațiile ca să scăpați cît mai repede de această epidemie”(!!).          Și eu care credeam că numai copiii spun lucruri trăsnite!

     Prin urmare, să ne mai mire că, precum am văzut și în această conferință de presă, deși ne aflăm o națiune întreagă și o întreagă lume în plin război mondial cu pandemia virală, domnul președinte Iohannis își continuă, de-a haita, propriul său război cu... P.S.D.-ul capitulard? Vorba aceea, țara arde și baba se piaptănă! Desigur, aici nu mi-am propus să-i analizez președintelui răspunsurile la toate întrebările care i s-au adresat de către ziariști. Nici nu face subiectul textului meu. De aceea, mai fac doar observația că, referitor la activitatea de asigurare a necesarului de materiale și echipamente de protecție sanitară, aparatură medicală și medicamente, substanțe biocide și dezinfectante etc., domnul președinte spune: ”...guvernul minoritar Orban a fost în situația să recupereze într-un timp scurt tot ce nu s-a realizat înainte (de către guvernarea P.S.D. – n.m.). Și, surpriză, a cam reușit!”. Da, surpriză, surpriză: doar a cam, cu ajutorul masiv al Chinei, Rusiei, Turciei și al altor parteneri nestrategici și în contextul binefăcător al paraliziei funcționale a UE!

(Revin)