Istoria însîngerată – noiembrie 1940



Savantul universalist Nicolae Iorga,
6 iunie 1871 - 27 noiembrie 1940



„Martorul Marin Stănescu, fost prefect de Prahova în acel timp, ne cristalizează în cunoştinţă de cauză ansamblul atmosferei din ziua de 27 noiembrie din sînul Mişcării Legionare şi declară că, cu mijloacele pe care le avea atunci la îndemînă în calitatea sa de fruntaş legionar şi prefect de Prahova, a putut afla că asasinii lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu sînt: Traian Boeru, Ştefan Cojocaru, Tudor Dacu şi Ion Tucan. (De altfel, inculpatul Dacu Tudor a recunoscut în faţa anchetatorilor şi a mai multor legionari că el şi ceilalţi camarazi ai săi identificaţi de autorităţile judiciare au fost la Sinaia şi l-au ridicat pe savantul Nicolae Iorga de la vila sa, cu toată opoziţia soţiei acestuia, şi l-au ucis la Strejnic – n.m.).

Din cele mai sus expuse, se stabileşte cu suficienţă, în asasinatul prof. Iorga, următoarele fapte: a) Ridicarea prof. Iorga de la vila sa din Sinaia a avut loc în seara de 27 noiembrie 1940, între orele 17,00 – 17,30; b) Ea a fost efectuată de o echipă de 4-5 legionari veniţi din Capitală, astfel cum înşişi asasinii au recunoscut în faţa anchetatorilor; c) Cadavrul prof. Iorga a fost găsit în dimineaţa de 28 noiembrie 1940, orele 7,15 la 1 km de comuna Strejnicul, la 15 metri de şoseaua Strejnicul – Ploieşti (cadavrul savantului a fost găsit cu faţa în sus şi cu degetele mîinii drepte împreunate creştineşte, în semnul crucii, ca pentru închinare – n.m.); d) Martorii identifică doi dintre asasinii care au luat parte şi la asasinarea prof. Madgearu; e) Prezumţiuni puternice şi concordante sînt dovada suficientă că toţi asasinii lui Madgearu au participat şi la asasinarea lui Iorga (între altele, astfel de „prezumţiuni”, spre exemplu,  sînt acelea că maşina cu care fruntaşul naţional-ţărănist, economistul Virgil Madgearu, a fost dus la locul uciderii sale din Pădurea Snagov avea numărul de înmatriculare 6211–B, adică era aceeaşi maşină cu care a fost luat din Sinaia, două ore mai tîrziu, Nicolae Iorga şi transportat la Strejnic pentru a fi asasinat. De altfel, şi calibrul gloanţelor găsite în trupurile celor două victime era acelaşi, şi numărul indivizilor văzuţi de martori oculari că i-au ridicat de la casele lor pe cei doi politicieni era acelaşi, şi amprenta criminală a abominabilelor fapte este aceeaşi  – n.m.).

Ce s-a petrecut cu prof Iorga după ridicarea sa de la domiciliu şi pînă în momentul asasinării, cum şi momentul în care a fost asasinat, nu s-a putut stabili cu exactitate. Anumite indicii relatate de mai mulţi martori (se dă numele acestora – n.m.) ar presupune că profesorul a fost dus la Teişani, lîngă Vălenii de Munte, unde ar fi fost „judecat” şi probabil schingiuit şi batjocorit în casa locuitorului Victor Enăchescu, faţă fiind între alţii şi Gheorghe Dinescu, fostul primar legionar al comunei Vălenii de Munte, după care în cursul nopţii de 27/28 noiembrie 1940 l-ar fi dus la punctul unde a fost găsit şi unde l-au asasinat.

În drept: din faptele mai sus descrise, reiese în mod evident că învinuiţii s-au asociat în prealabil, au premeditat şi pregătit omorîrea profesorilor Madgearu şi Iorga, fapte ce constituie crima de omor cu premeditare (asasinat) în asociaţiune, prevăzută de art. 315, 464 pct.1 şi 8 C.p.

Aceste două asasinate, după cum rezultă din actele de la dosar, se încadrează în seria asasinatelor comise în cele 24 de ore cuprinse între noaptea de 26/27 şi 27/28 noiembrie 1940, asasinate care din punct de vedere al concepţiei, al rezoluţiei în executarea lor, fac un singur tot conceput din sînul Mişcării Legionare, atunci la putere şi executat de o parte din membrii săi, astfel: asasinarea celor 64 de deţinuţi politici din Închisoarea Jilava, asasinarea comisarilor Dumitrescu şi Davidescu în Pădurea Balota, lîngă Ploieşti, asasinarea celor 3 comisari în arestul Prefecturii Poliţiei, sechestrarea în scop de asasinare a mai multor personalităţi politice (Argetoianu, Tătărescu, Gigurtu, Ghelmegeanu, dr. Marinescu etc.), salvate numai prin intervenţia eficace şi la timp a subsecretarului de stat la Departamentul Internelor pentru Poliţie şi Siguranţă, colonelul Alexandru Rioşianu şi, în fine, asasinarea profesorilor Madgearu şi Iorga”. (Extrase din „Referatul introductiv dat la 19 iunie 1941 Tribunalului Militar al Capitalei de către procurorul militar Panait Călcîiu, referitor la asasinarea profesorilor Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu”).

Între cei 64 de ucişi în Închisoarea Jilava, din noaptea de 27 noiembrie 1940, ora 1,30, s-au aflat generalul Mihail Moruzov, fost director al Serviciului Secret de Informaţii, şi Niky Ştefănescu, fost subdirector al Serviciului, generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliţiei Capitalei şi fost ministru al Ordinii Publice, generalul Gheorghe Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Ion Bengliu, fost inspector-general al Jandarmeriei Române, Victor Iamandi, om politic, fost ministru al Justiţiei, Vasile Zeciu, fost prim-procuror al Tribunalului Militar al Capitalei, lt. col. Dumitru Negulescu, fost preşedinte al Tribunalului Militar Cluj, Radu Pascu, fost preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti, Ion Panova, fost chestor de poliţie, alţi foşti funcţionari de stat, colonei, maiori şi alte foste cadre de poliţie, jandarmerie şi justiţie. O singură victimă a asasinatelor din închisoare a scăpat cu viaţă: plutonierul Nicolae Ciurea.

Cu o noapte înainte, în arestul Prefecturii Poliţiei Capitalei au fost împuşcaţi comisarii de poliţie Paul Voinescu, Nicolae Suciu şi Nicolae Gheorghe Ralet. Alţi doi comisari aflaţi în acelaşi arest, Ionel Dumitrescu şi Alexandru Davidescu, au fost duşi în aceeaşi noapte şi împuşcaţi în Pădurea Balota-Vlăsia, situată la 40 de km depărtare, pe Şos. Bucureşti – Ploieşti. Ambii au fost găsiţi în viaţă, spre ziuă, şi transportaţi la un spital din Ploieşti. Davidescu a decedat după cîteva zile, iar Dumitrescu a supravieţuit după suferinţe medicale cumplite.