Aprilie 1457.

555 de ani de la urcarea în tronul Moldovei

a voievodului Ştefan cel Mare

 

Actorul Gheorghe Cozorici, în rolul voievodului Ştefan cel Mare



„Iar după aceea, se adună Preasfinţitul Mitropolit Teoctist şi cu toată ţara şi-l unse la domnie, pe Siret, la locul de se numeşte Direptate” (Letopiseţul de la Putna).

Poveste cu Ştefan cel Mare

Cică, Ştefan cel Mare şi Sfînt fusese învins de turci la un loc ce-i zice Valea Albă. Nemaiajungîndu-l capul ce să facă, să scape ţara de aceşti păgîni, Ştefan se duce la un sihastru să-i ceară un sfat.

- Unde-s turcii? – îl întrebă sihastrul.

- Într-o vale înconjurată de dealuri.

- Atunci strînge degrabă o mie de oi, una de miei, alta de vaci şi încă una de viţei. Apoi aşază fiecare cîrd pe cîte un deal, dar aşa fel ca oile să fie faţă în faţă cu mieii şi vacile cu viţeii. Mai pune la fiecare cîrd cîte un pîlc de oaste. Suie-te pe urmă pe cel mai înalt dintre dealuri şi începi a trîmbiţa şi a da drumul la tunuri şi apoi... îi face cum te-a învaţa Dumnezeu. Ştefan a făcut întocmai cum îl învăţă. Dar, cînd începură trîmbiţele să sune şi tunurile să bubuie, unde n-au început vitele a rage, a zbiera şi a alerga mieii înspre oi şi viţeii înspre vaci, de credeai că-i sfîrşitul lumii, nu altceva.

Turcii, văzînd una ca asta, se buimăcesc de tot; nu ştiau încotro să deie şi ce să facă. Dar, cînd văzură pîlcurile de oaste că se apropie, îi cuprinse o spaimă straşnică şi de frica celor ce se petreceau, gîndeau că tot ce aud şi văd îi oaste de-a lui Ştefan. Turcii încep a alerga în toate părţile. O învălmăşeală mare se iscă, iar Ştefan se răpede ca un trăznet, cu cele patru pîlcuri ale oastei, cuprinde pe turci din toate părţile şi începu a-i bate vitejeşte.

Păgînii, răzbiţi, o iau la fugă. Ştefan cel Mare îi urmăreşte şi-i seceră mereu, mereu, pînă ce-i trece peste Dunăre. Şi aşa, şi data asta, tot Ştefan cel Mare iesă învingător.

(„Legende populare româneşti”, Editura Albatros, Bucureşti, 1983).