Tentativa de lovitură de stat de după Colectiv (II)

Mi-am amintit toate acestea, cum spuneam, după tragedia din Club Colectiv. Şi asta pentru că, în zilele imediat următoare sinistrului, cînd societatea îşi trăia emoţia şi durerea fără margini, s-a petrecut un (alt) fapt de o gravitate excepţională. De astă dată, unul de natură politică. Aşa-zisa principesă Margareta, aflată în huzur pe-aci de mai mulţi ani cu complicitatea autorităţilor – care, pe lîngă atîtea alte privilegii neruşinate ce i-au acordat, îi asigură şi o publicitate oficială ostentativă de-a dreptul revoltătoare –, a ieşit pe posturile de televiziune dimpreună cu accesoriul ei, „principele Duda”, să de-a sfoară în ţară că e gata să preia puterea şi să reinstaureze monarhia în România: „Eu sînt pregătită pentru revenirea la monarhie. Regele a fost mereu pregătit. Acestea sînt filosofia, meseria şi experienţa lui. Noi sîntem pregătiţi. Sîntem aici”! Imediat, nonagenarului ei tată, Mihai Hohenzollern, imobilizat de neputinţă în reşedinţa lui din Elveţia, i-a ţinut isonul cu un mesaj perfid şi de un cinism macabru – mesaj provenit, mai probabil, din îndemînarea specifică inteligenţilor servanţi ai MI-6 – adresat „tinerilor noştri”, tineri care tocmai îşi strigau în stradă disperarea pierderii din rîndurile lor a atîtor vieţi în teribila tragedie: „Timpul României voastre a început”. Pfuu!

Sigur, tupeul ieşirii „familiei regale” în public cu asemenea declaraţii a fost încurajat, probabil deloc întîmplător, prin luările de poziţie de după cumplitul eveniment de la Club Colectiv (dar şi prin unele anterioare!) exprimate de domnul Klaus Iohannis, preşedintele Republicii şi admirator declarat şi explicabil al hohenzollernilor, pe tema opţiunii sale pentru „un alt proiect de ţară”. Şi asta, în contextul bizarei sale afirmaţii că „a fost nevoie să moară oameni pentru ca guvernul să demisioneze”. O demisie obţinută de preşedinte „tîrziu, foarte tîrziu”, după mărturisirea sa personală, şi pe care, de altfel, domnia sa a stăruit să o determine prin tot felul de provocări, de natură politică sau juridică, încă de pe cînd şi-a preluat funcţia de şef al statului. Poate pentru a fi mai sugestiv, preşedintele a subliniat că se cere „nu doar o schimbare de guvern, ci o nouă paradigmă politică românească” şi că „nu putem să credem că o simplă schimbare a guvernului schimbă situaţia politică a României. Sînt dispus, a continuat domnia sa, să îmi asum demersurile care vor duce spre o politică diferită şi transparentă, spre un nou management de ţară”. Fireşte, însă, ar fi interesant de ştiut ce înţelege preşedintele Klaus Iohannis prin sintagmele „un alt proiect de ţară”, „o nouă paradigmă politică” sau „un nou management de ţară”, ce presupune la modul concret „schimbarea situaţiei politice a României”, pe care domnia sa lasă de înţeles că o doreşte, şi, mai ales, dacă este manadat într-o atare chestiune şi, dacă da, de către cine.

Aşadar, profitînd de tulburarea politică şi socială cauzată de tragedia de la Club Colectiv – precum odinioară bunicul ei, Carol Caraiman, alias Carol al II-lea, după tragedia de la Costeşti din 1930 – şi de mai vechea şi suspecta îngăduinţă a autorităţilor statului, cetăţeanca Margareta şi-a permis, nici mai mult nici mai puţin, să încerce provocarea unei noi răsturnări politice a României în favoarea familiei Hohenzollern. Asta dovedeşte încă o dată că rostul încuibării ei şi a rubedeniilor sale în România nu este numai acela de a-şi recăpăta averile fabuloase însuşite de la popor timp de opt decenii de înaintaşii ei, rost deja împlinit cu asupra de măsură, ci şi acela de a unelti împotriva Republicii, de a impune restauraţia şi atotputernicia pierdută a dinastiei de Hohenzollern asupra ţării. Astfel, fapta comisă de Margareta este o clară tentativă de lovitură de stat, prin declaraţii provocatoare şi de sugestionare împotriva ordinii constituţionale a unor mulţimi protestatare ieşite în stradă. De altfel, propriile afirmaţii ale Margaretei devoalează şi mărturisesc deopotrivă existenţa unui complot antirepublican de anduranţă, etapizat şi sofisticat, premeditat de clanul hohenzollernilor, aşadar a unui complot premeditat împotriva formei de guvernămînt a statului român, împotriva ordinii sale constituţionale: „Noi sîntem pregătiţi pentru reinstaurarea monarhiei, sîntem aici şi nu plecăm. Avem şi o viziune pe 30 de ani. Ne bazăm pe rădăcinile noastre şi mergem spre viitor cu un plan mai mare decît al politicienilor”! Da, şi au trecut 26 de ani de la înlăturarea stemei Republicii de pe drapelul naţional... 

Să luăm aminte, însă, că planuri politice de asemenea factură comportă riscuri majore la adresa securităţii naţionale, chiar la adresa integrităţii statului român, dar şi că nu există pentru nimeni certitudinea că ele sînt lipsite de alternative contracarante similare.