miercuri, 20 octombrie 2021

A murit mama...

 A murit mama... Sfînta mea măicuță a plecat pe drumul Eternității... Bătrînă, suferindă, deprimată... S-a dus, sărăcuța, chiar de ziua ei aniversară...! Inima ei bolnavă a cedat. Of, Doamne...!                                                                                         Drum lin spre Împărăția Cerurilor, măicuța mea dragă!

La moartea mamei mele

Înlăcrimată și tăcută,
Fără să ții de nimeni seama,
Pe-o cale sfîntă, nevăzută,
Te-ai dus și n-o să mai vii, mama.

Ai lăsat casa-mbelșugată,
De multă dragoste și dor,
Ai lăsat ușa descuiată
Și poarta tot fără zăvor.

Va veni timpul să se mire,
De cîte sînt în urma ta,
Iar tu rămîi o amintire,
Înduioșindu-mi inima.

În casă candela-i aprinsă,
Iar Maica Domnului veghează.
Căci a rămas icoana trează,
La rugăciunea ta nestinsă.

Voi veni ca și-nainte,
Să te mai văd și să vorbim,
Să-ți aud dulcile cuvinte
Prin gura florilor de crin.

Cînd iarba moale, mătăsoasă,
Va crește iar din mîna ta,
Să știi, măicuță, că acasă,
Eu nici în somn nu te-oi uita.

Și dacă-n lumea de vecie
Îl vei găsi cumva pe tată,
Să-i spui că doar prin poezie
Îl voi vedea ca altădată.

Voi căuta un drum pe unde
Să te mai văd și să te strig,
Că fără voi mi-e tare frig
Și simt că pier printre secunde.

Și dacă ceața dintre noi
Nu m-o lăsa a vă vedea,
Voi arde-o cu lumina mea,
Ca să ajung cîndva la voi.


(Versuri de George Băjenaru.  Din volumul ”O lumină de la Dumnezeu”).

Niciun comentariu: