Ca să lupți și ca să merite să lupți pentru demnitatea personală, statul,
mai înainte de orice, trebuie asigurat și ridicat chiar și cu prețul
sacrificiului definitiv la măreție. Nimic nu este mult, cînd este vorba de
organismul nostru comun, de viața noastră fundamentală: statul nostru, țara
noastră, starea noastră generală și sublimă, în deplină viteză a luminii,
iluminîndu-ne.
Excesul de individualitate și de ins poate fi o amăgire, un opiu, o otravă,
dacă nu se așază la discreția istorică a țării în sine, dacă, rîu fiind, nu se
varsă în fluviul ei.
Urma nu scapă turma, iar partea nu desăvîrșește întregul decît
integrîndu-se întregului indivizibil.
Adolescent fiind am luptat să exist ca individ, să mă definesc ca ins,
să-mi cuprind sufletul în noțiunea de valoare. Cînd am cucerit această
conștiință, mi-am dat seama că ea aparține mai întîi poporului meu iar mie ca
demnitate și individualitate, numai în măsura în care în mod real aparține
poporului.
Măreția țării mele a devenit scopul și pricina existenței mele. Dragostea pentru
om și principala emanație a omului, omenia, e specifică țării mele. Dragostea pentru
omul ca om în genere e sămînța măreției țării mele. Ea se va împlini și numai
împlinindu-se insul meu se va lumina de unicitate.
De la zero la unu miracolul se va diversifica, de la zero la unu, de la unu
la electron, de la zero la iarbă, de la zero la strigăt...
Adevărata individualitate începe prin uitarea cifrei unu, după ce te-ai
uluit de ea.
A-ți servi în mod total țara, nu este o îndatorire, ci un drept.
A-ți servi în mod total țara, nu este o obediență, ci o fericire”.
Din volumul ”Respirări”, pag. 13-14. Ed. Sport-Turism, București, 1982.
.jpg) |
| AMZA PELLEA (1931-1983), în rolul lui Mihai Viteazul (film, 1971) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu