Repere culturale româneşti – Ion Heliade Rădulescu

„Nu e vremea de critică, copii – e vremea de scris şi scrieţi cît veţi putea şi cum veţi putea, dar nu cu răutate. Faceţi, iar nu stricaţi!”.

A trecut neobservată, ca mai toate aniversările culturii naţionale astăzi, împlinirea a 210 ani de la naşterea celui considerat a fi întemeietor de cultură românească universitară, una dintre cele trei personalităţi enciclopedice pe care le-a dat România modernă, prima într-o ierarhizare strict cronologică: Ion Heliade Rădulescu. Fascinanta sa dimensiune spirituală nu a putut fi comparată de-a lungul timpului decît cu cele ale lui Bogdan-Petriceicu Haşdeu şi Nicolae Iorga. Eminescu, pe cînd avea 20 de ani, îl dăltuia pe Heliade în nemuritoarea sa operă poetică: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare/ Delta biblicilor sînte, profeţiilor amare -/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;/ Munte cu capul de piatră de furtune detunată,/ Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n-esplicată/ Şi vegheaz-o stîncă arsă dintre nouri de eres". ("Epigonii").

De numele lui Ion Heliade Rădulescu este legată înfiinţarea în anul 1829 a primei gazete româneşti din Principate, „Curierul românesc”, dar şi consolidarea învăţămîntului secundar iniţiat de Gheorghe Lazăr, trecerea spre profesionalizarea activităţii teatrale, normarea limbii literare române prin elaborarea şi tipărirea lucrării „Gramatica românească” în anul 1828, traducerea unor autori de renume ai literaturii universale, precum şi descoperirea unora dintre cei mai de seamă precursori eminescieni: Vasile Cîrlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu. A fost profesor, scriitor, editor, ziarist, tipograf, ctitor de aşezăminte de cultură („Societatea culturală”, 1827 şi „Societatea Filarmonică”, 1833). Era însufleţit de idealurile romantice. Deopotrivă, erudit în filosofie, matematici, istoriografie, în teoria şi arta literară.

Ion Heliade Rădulescu s-a stins din viaţă în anul 1872. În aprilie, se vor comemora, aşadar, 140 de ani de atunci...