joi, 16 februarie 2012

Zăpada vremurilor noastre...

A viscolit de două ori în trei săptămîni, toată iarna asta, şi-am fost înghiţiţi de zăpadă. Mai-mai să se impună decretarea stării de necesitate! Ăştia sîntem, astea ne sînt „autorităţile democratice”. Noi dăm vina pe ele, ele dau vina pe noi. Ce-a ajuns  România noastră, în ce stare am adus-o!
Sînt de acord cu opinia că cetăţenii, în plan individual, şi "colectivele de oameni ai muncii" nu trebuie să aştepte acţiunile autorităţilor pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale de care, precum bine ştim, România nu a dus şi nu va duce lipsă, fie la scară locală sau regională, fie la scară naţională. Totuşi, individual, în apropierea domiciliilor, cetăţenii conştiincioşi au pus mîna pe lopată şi au contribuit, cît de cît, la deszăpezire. Mai adevărat este că societăţile comerciale, atît cît am observat eu, nu s-au sinchisit prea mult şi chiar au aşteptat deszăpezirea de la autorităţi şi de la alţii. Spre exemplu, le-au dat cîte o lopată portarilor şi au aşteptat ca aceştia să le elibereze de zăpată trotuarele, porţile de acces, parcările, curţile. Ori, pur şi simplu, s-au resemnat blocate în nămeţi.
Nu se poate aşa ceva! Cu excepţiile de rigoare, conducătorii acestor unităţi, fie ele particulare sau, atîtea cîte or mai fi, de stat, sînt nişte caricaturi triste pe lîngă directorii, şefii administrativi, de sindicat, de partid sau de UTC de altădată. Cu aceleaşi excepţii de rigoare, fireşte. Pe atunci, în astfel de situaţii, dimineaţa cînd se mergea la întreprindere, echipe de zeci de muncitori începeau lucrul direct la... deszăpezirea incintei unităţii, a străzilor aparţinătoare, inclusiv a rigolelor pentru asigurarea scurgerii spre gurile de canal. Acum, de ce nu se mai procedează la fel? Atunci se făcea pentru că "era dictatură"? Dar, acum de ce nu se face liber, de bună voie, din conştiinţă şi datorie cetăţenească sau măcar din necesitate? Ce aşteaptă "patronii", să muncească slugile pentru ei, să le muncească pe "proprietate" autorităţile, armata, uteciştii? Atunci, să scoată banii să plătească prestaţia sau... să aştepte primăvara! Altfel, pentru indolenţă, indiferenţă şi nesimţire amenzile ar trebui să fie prompte, dure şi precise, categoric descurajante pentru oricine.
Ce ne facem, însă, cînd indolenţa, indiferenţa şi nesimţirea îşi dau mîna cu incompetenţa şi vin chiar din partea unor autorităţi publice? De pildă, cum se explică faptul că  măcar arterele principale din Sectorul X al Capitalei au putut fi curăţate pînă la negru, adică pînă la asfalt, facilitînd traficul auto în mod remarcabil în condiţiile date, iar arterele Sectoarelor Y şi Z să rămînă, practic, necirculabile? Nu vorbesc despre troienele care s-au prăvălit peste coşmeliile unor cătune aşezate nefericit sub buza unor dealuri, despădurite iresponsabil, din Vrancea, dar, în rest, recrudescenţa intempestivă a anotimpului în care ne aflăm nu a făcut mai mult decît să ne reamintească, într-o notă de îngrijorare cumva nostalgică, despre zăpezile de acum... juma’ de veac sau, mai tinerilor, să le explice sumar cam cum arată normalitatea temutei ierni româneşti. Şi, mai ales, sub influenţa cărei meteo-regiuni ne-am aflat, ne aflăm şi ne vom afla întotdeauna, aici, la Curbura Carpaţilor...
Reprezentanţi firăscoşi ai unor autorităţi, dar şi teribilişti din presă au pretins că „iarna aceasta a depăşit, de departe, iarna lui 1954”. Mda. Mie mi se pare evident că aşa se confecţionează alibiurile nepriceperii şi neputinţei! Prin asemenea afirmaţii. Afirmaţii care, în concret, sînt contrazise de amintirile contemporanilor acelei ierni cumplite şi de mărturiile cinematografice. Adevărul este că, în comparaţie cu iarna anului 1954, iarna de faţă este sensibil mai grea, dar nu prin cantitatea de zăpadă căzută, evident mult mai puţină!, ci, categoric, prin incompetenţa incomparabilă a autorităţilor actuale. Asta e!
În şirul acestor chestiuni, am băgat de seamă puseul demagogic al domnului Gabriel Berca, noul venit la Interne şi Administraţie, care şi-a criticat dur, în public, subordonaţii din administraţiile locale. De fapt, mi se pare a fi un comportament chiar impertinent, al unui figurant. În paranteză fie zis, mai este unul pe acolo, prin minister, Capră parcă se numeşte, un conţopist desuet după vorbă, după port, un tip flagrant semidoct, dar scrofolos nevoie mare la bătutul apei în piuă. În fine, nu insist acum cu argumentele anti-Capră, dar ieşirile sale în presă sînt penibile. Revin la Berca. Tipul a zis cam aşa (vorba lui Vadim, citez din memorie): "Guvernul nu se ocupă cu deszăpezirea! Şi, nu e treaba Armatei să meargă la deszăpezire. Armata e membră NATO! Ea are alte misiuni"!
Trec peste faptul că, într-adevăr, guvernele pedeliste şi, în genere, guvernele post-decembriste nu se ocupă cu deszăpezirea, cum nu se ocupă ele mai cu nimic bun pentru ţară, ci cu orice se poate în detrimentul ei, însă, n-am înţeles de cînd şi de ce se preocupă ministrul Internelor de Ministerul Apărării. Remarc, însă, cît de scrofolos şi plin de importanţă seacă, dar fudulă, desigur, este şi el, Berca. Ca Capră, subalternul său! Va' zică nu România e membră a NATO, ci armata ei. Tare asta! Va’ să-nsemne că, Armata face ce îi cere NATO, nu ce îi cere România, Patria ei! Dar, că Armata are "alte misiuni", cum zice onor ministrul de Interne, ba c-ai zice, maică! Auzi, „alte misiuni”! Pfuu, da’ ce misiuni are ea! Şi, nu aci, acasă, unde să îşi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul”, cum o face de două mii de ani, ci hăt, aiurea, tîrîtă drept carne de tun în războaie de agresiune şi cotropire, în lumea largă. Hă? Ha! Aşa că, Berca adevăr grăieşte, căci,  la drept vorbind, ce misiuni, carevasăzică ce treabă, mai are azi armata asta de strînsură, a mercenarilor adică, să-şi salveze din calamităţi compatrioţii? Nici una. Aşadar, să-i ia naiba!
Bun. Las zăpezile şi ironia la o parte, dar, chiar aşa, despre ce armată mai putem vorbi în cazul României? Iată, dacă dai cu tunul şi nu mai vezi un ofiţer, o haină militară, pe străzile şi cărările Patriei! Deplorabile, părăsitele unităţi ale fostei Armii Române au ajuns ruine şi pîrloage, bîntuite, ici-colo, de agenţi de pază (vai, mama lor!) şi cîini vagabonzi!  

3 comentarii:

Anonim spunea...

Hamburg marea inundatie cea mai mare poate a germaniei. Helmut Schmidt Spd e cancelar.
Armata nu avea dreptu conform Constitutiei(nn dictata de USA) sa intervina in intriorul Germaniei.Zeci de mii de oameni sint in pericol de asi pierde viata.Helmut Schmidt ordona armatei sa intervina pentru salvarea oamenilor. "am actionat impotriva constitutiei dar pentru popor"Azi H Schmidt e inca nr 1 ca populariate in Germania

Nicolae Nicu spunea...

Este un exemplu remarcabil pe care ni-l oferiţi. În situaţii excepţionale se impun măsuri excepţionale. Dincolo de specificul regimurilor sau orînduirilor politice, fiecare cu capacităţi şi limite mai mult sau mai puţin (in)evitabile, dacă la frîiele puterii ai oameni destoinici, pricepuţi, responsabili, fermi şi stăpîni pe actele şi acţiunile lor, problemele, oricît de grele, ale unei ţări se rezolvă, mai repede sau într-un timp rezonabil, în orice situaţie, prin măsuri adecvate.

Şi eu îmi aduc bine aminte de Helmut Schmidt, ca şi de alţi cancelari glorioşi ai Germaniei, ca Willy Brandt (mare prieten al României, de numele lui - ca ministru de externe - şi al lui N. Ceauşescu fiind legată restabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două state la nivel de ambasadă) sau Helmut Kohl - "reunificatorul", dar şi de Konrad Adenauer, pe care însă îl ştiu doar din istorie, să zic aşa.

Toţi aceştia au contribuit, prin priceperea şi patriotismul lor, la renaşterea Germaniei din propria-i cenuşă, la reconstrucţia modernă a acestei naţiuni uimitoare, la dezvoltarea ei economică formidabilă, la reunificarea ei de justeţe şi inalienabilă, la reabilitarea ei politică internaţională.

☭Artistic Communism☭ spunea...

Armata e un pericol pentru rasturnarea guvernelor Nicu aşa ca mai bine fara ele. Gata şi aici ıncepand cu luna trecuta...
Sanatate!