Girul legitimității aparente

Ceea ce anticipam imediat după lovitura de stat din 6 decembrie trecut s-a adeverit acum, la trei luni de la acel eveniment. Au fost trei luni de teroare psihică și persecuții politico-judiciare împotriva celui ales de popor. Timp de trei luni acest om a fost denigrat, batjocorit, hulit și umilit, hăituit și hărțuit zi de zi spre a fi înspăimîntat, strivit social și, literalmente, spre a fi crucificat în piața publică, trei luni în care autoritățile statului au lucrat astfel întru compromiterea sa totală și deposedarea lui de orice capital de simpatie publică și electorală. Stupoare, însă! În ciuda canonadei represive și a propagandei mincinoase demolatoare la adresa celui ales în primul tur de scrutin, reacția societății față de acesta a fost totalmente contrară așteptărilor oficiale.

Efectul s-a văzut în rezultatele repetatelor sondaje de opinie electorală comandate în această perioadă, rezultate care, pur și simplu, i-au consternat pe reprezentanții puterii de stat. Valul de simpatie și adeziune publică pentru cel ales a crescut exponențial în tot acest timp, arătînd că în perspectiva alegerilor din luna mai omul acesta ar cîștiga funcția de președinte al României cu majoritate covîrșitoare de voturi. Așa încît, după trei luni de orori eșuate politic și electoral, spaima neputinței și a perspectivei penale pentru faptele lor i-a cuprins pe asupritori. Le rămăsese de comis decît infamia supremă, soluția finală. Și, au comis-o! Au interzis candidatura celui ales de popor, l-au exclus definitiv. Altfel spus, l-au suprimat politic! Legile țării, Constituția, democrația și omenia însăși au fost călcate în picioare din nou, fără prejudecăți, ostentativ și fără ezitare.

Mai presus de toate, însă, politica abominabilă practicată de autorități împotriva candidatului inconvenabil lor a generat un efect mult mai condamnabil. A compromis grav respectul și încrederea societății în instituțiile fundamentale ale statului român, ceea ce ar trebui să atragă răspunderea celor care se fac vinovați pentru situația inadmisibilă creată. Pentru că, de-acum încolo, aceste instituții se vor afla în condiția de a funcționa în răspăr politic și social, de a fi privite și suportate ca instrumente anticetățenești, antidemocratice și antinaționale în mîinile unui regim opresiv. Căci, să înțelegem bine, politica represivă a autorităților față de candidatul ce le e inconvenabil, cel ales de popor, a avut și are ca scop nu atît reprimarea și interzicerea acestuia, cît, în primul rînd, reprimarea și interzicerea voinței inconvenabile a alegătorilor în general, acum și ori de cîte ori se va manifesta ea. Mesajul opresorilor este cît se poate de clar: ”Alegeți pe cine vreți voi, dar dintre cei pe care îi vrem noi”! Iaca democrație europeană!

S-o creadă ei! Vreau să știu, de ce mi se interzice să votez cu cine vreau eu? De ce îmi este interzis candidatul cu care vreau să votez, pe care poporul l-a ales o dată și pe care l-ar alege din nou? Deranjează mesajul său politic? Îi privește, e deranjul lor, nu al meu, nu al nostru! Au dreptul să voteze cu oricine altcineva. Eu aleg oferta electorală care îi deranjează pe ei! C-așa vreau eu și pentru că e dreptul meu legal și democratic s-o fac și să aleg ce vreau eu! Împotriva lor și în ciuda lor. Căci, dacă aș alege pe cel pe care îl vor ei, dacă aș alege dintre cei pe care îi tolerează ei să candideze, ar însemna că aleg pe cine vor ei, nu pe cine vreau eu. Ar însemna să-mi bat joc de votul meu și de voința mea, de propria-mi conștiință, de mine însumi! Dar ce sînt eu, o marionetă a regimului, o unealtă în mîna opresorilor poporului și ai aleșilor acestuia? Să contribui și eu, prin votul meu, la samavolnicia electorală a autorităților, cea trecută și cea care se profilează în luna mai? Să dăruiesc eu, prin votul meu, girul legitimității aparente loviturii de stat?! Niciodată!

Și, totuși, zice că niciodată să nu spui ”niciodată”. Există o explicație...