luni, 2 ianuarie 2012

Internaţionala


Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Sculaţi, nu-i nici o mîntuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
Să ne unim toţi proletarii,
Să batem fierul cît e cald!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Ţărani şi muncitori, noi sîntem
Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfînt.

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!
 
Varianta românească a textului pentru imnul "Internaţionala" a fost creată în anul 1907 de poetul socialist gălăţean C. Z. Buzdugan.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Domnule Nicu
am si eu din Germania o intrebare? sustineti socialismul sau comunismul?
Am avut aceasta discutie pe alt blog si m-ar interesa pozitia dvs visa vis de dreptul la mostenire si propietate.
Si anume ma explic scurt.
Oamenii sint prin natura lor diferiti.Daca de ex A fie el muncitor munceste fiul lui A1 lucreaza si el si sint seriosi strangatori atunci dupa 2-3 generatii va avea mai mult decat B si fiul lui B1 daca acestia de ex beau averea lor.
E un xemplu realist cred eu. Unde ati vedea dvs aici linia de trasat?Caci daca de ex nepotul B2 stie ca deja e prea mult si se poate confisca sau nationaliza nu stiu daca va mai lucra. Eu cred realist ca majoritatea covarsitoare lucreaza pentru familie celula de baza a societatii si ptr copii .

Nicolae Nicu spunea...

@Anonim
Problema pe care o puneţi – deşi nu este deloc inedită - este una reală şi, pe cît de interesantă, pe atît de dificil de lămurit. O exprim respectînd aici numai un punct de vedere personal, căci nu cred în soluţii şablon de rezolvare a problemelor, cu atît mai puţin a problemelor social-politice. Astfel de probleme nu pot fi rezolvate într-un mod globalist sau angrosist, fără discernămîntul revendicat de natura şi specificul fiecăreia dintre ele. Nu ar fi suficient să afirm că susţin un sistem politic sau altul. Ecuaţia proprietăţii, pe care o formulaţi, nu aş putea-o lămuri aşa. Căci, poate ar trebui convenit mai întîi ce anume sau cum înţelegem noţiuni ca “socialism”, “comunism”, dar şi “democraţie” sau “capitalism”. Ar fi însă prea mult şi plictisitor să încercăm a o face aici şi acum. Poate, totuşi, o vom face cîndva.

Pe scurt, eu sînt susţinătorul şi apărătorul proprietăţii (averii) obţinute prin munca personală a fiecăruia şi a membrilor familiei sale. Evident, proprietatea se poate moşteni, vinde etc. Nu contestă nimic în această chestiune nici socialismul, nici comunismul. Desigur, fiecare dintre noi munceşte, în primul rînd, pentru subzistenţa şi prosperitatea sa şi a familiei sale. Conştient sau nu, fiecare munceşte, însă, implicit pentru societatea (patria) în care trăieşte. Tocmai de aceea, este moral şi just ca fiecare să trăiască din munca sa şi a familiei sale, şi nu exploatînd sau speculînd munca şi rezultatele muncii altora! Contestările socialismului şi comunismului apar, deci, nu în legătură cu principiul de drept al proprietăţii în sine, ci numai în legătură cu averile (proprietăţile) ce nu pot fi justificate din veniturile licite ale individului şi familiei sale.

Mai ales cînd, din cauza ponderii acumulărilor ilicite şi nejustificabile se ajunge la grave inechităţi şi dezechilibre între membrii societăţii, între diferitele clase şi categorii sociale, apare necesitatea obiectivă a adoptării unor măsuri legislative şi politico-administrative pentru refacerea echilibrului social şi reegalizării şanselor existenţiale între membrii societăţii. Ignorarea politică a unei asemenea necesităţi, dincolo de implicaţiile etico-morale pe care le-ar avea, nu face decît să acutizeze problemele existente, generalizînd sărăcia şi nedreptăţile, abuzurile autorităţii, nemulţumirile, frămîntările, instabilitatea, dezordinea şi, finalmente, generînd explozia violentă a mulţimilor.

Pe aceste considerente, dar, desigur, nu numai pe ele, socialismul şi comunismul, deopotrivă, pun la scara macro-socială problema necesităţii unei repartiţii juste – etice şi echitabile, în raport cu contribuţia socială adusă de fiecare membru valid/activ al societăţii – a plus-produsului muncii obţinut în societate şi nu acceptă marea proprietatea privată asupra resurselor şi mijloacelor productive, întrucît ea implică exploatarea forţei de muncă (a omului) în interes personal, profitul muncii exploatate este însuşit exclusiv de proprietarul privat şi exclusiv în interesul său, fapt ce echivalează limpede cu o lipsă grosolană de moralitate şi, mai mult decît atît, cu un autentic furt calificat, condiţii în care, pe de altă parte, statul capitalist se face complice-părtaş la infracţiunea comisă de proprietarul privat împotriva muncii exploatate, prin impozitul pe care el, statul, îl percepe de la acesta pe profitul-pradă.

Iată de ce, există şi opinia deloc nefundamentată şi de neluat în seamă, că sistemul capitalist este, prin însăşi natura sa, amoral, întrucît mecanismul său de funcţionare şi perpetuare nu numai că nu are nici o tangenţă cu democraţia, aşa cum se pretinde de către vajnicii săi promotori, dar este unul flagrant infracţional, aşadar inculpabil juridic, politic şi istoric.

Anonim spunea...

""Pe scurt, eu sînt susţinătorul şi apărătorul proprietăţii (averii) obţinute prin munca personală a fiecăruia şi a membrilor familiei sale. Evident, proprietatea se poate moşteni, vinde etc. Nu contestă nimic în această chestiune nici socialismul, nici comunismul""
socialismul accepta propietatea privata comunismul are alte scopuri.