Coronavite (8)

     În legătură cu eforturile echipei de cercetători de la Centrul de Terapii Genice și Celulare OncoGen al Spitalului Clinic Județean de Urgență "Pius Brînzeu" din Timișoara pentru crearea vaccinului românesc împotriva infecției cu COVID-19 (SARS – CoV-2), aspect la care am făcut referire în textul anterior, se cuvine să spun că, între timp, unitatea timișoreană a anunțat că a semnat un parteneriat cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” din Capitală, în scopul continuării cercetărilor pentru realizarea vaccinului antiviral. Parteneriatul vine în urma adjudecării comune a unei proceduri organizate de Ministerul Educației și Cercetării pentru atribuirea experimentului științific, cu o miză bugetară alocată în valoare de 3,5 milioane de lei. Astfel, noile condiții fac posibilă dezvoltarea cu succes a tehnologiei create de echipa Centrului OncoGen pentru sintetizarea și obținerea unui vaccin românesc împotriva COVID-19, într-o perspectivă mai sigură și poate mai apropiată.

     Revenind la ceea ce spuneam în textul precedent, anume că la începutul lunii februarie Centrul OncoGen a făcut primele demersuri către autorități să sprijine această inițiativă științifică, deducem că cercetările în privința găsirii unui vaccin împotriva COVID-19 fuseseră demarate încă din luna ianuarie, ca să nu spun chiar mai devreme. Aceasta înseamnă că încă de la începutul anului specialiștii centrului de cercetări medicale de care vorbim erau la curent cu apariția în China a noului coronavirus, cu potențialul său pandemic și, prin urmare, cu pericolul letal pe care îl reprezenta pentru populație. De bună seamă că nu doar complexul spitalicesc de la Timișoara era la curent cu situația apărută în China la sfîrșitul anului trecut, ci toate celelalte instituții medicale județene din țară erau deja în cunoștință de cauză. Prin urmare, este de bun simț să considerăm că guvernanții știau și ei, mai firesc să credem că, de fapt, ei au fost primii din România care au știut, lucru firesc de altfel. Această supoziție am susținut-o încă de la primul episod al acestui material publicistic și am tot subliniat-o pe parcursul său.

     Iată însă că zilele trecute a apărut în presă și dovada concretă a ceea ce, în rînd cu mulți alți concetățeni ai noștri, doar intuiam. Președintele Klaus Iohannis și guvernul său au știut oficial despre virusul ucigaș încă din data de (atenție!) 6 ianuarie. Informația a apărut pe mai toate saiturile de știri, poate fi găsită și aici: https://www.capital.ro/s-a-aflat-adevarul-iohannis-stia-despre-coronavirus-haos-pe-scena-politica.html Dacă la data de 6 ianuarie guvernanții au primit din surse diplomatice proprii informarea despre noul coronavirus, în condițiile în care, se știe, cu două zile în urmă autoritățile chineze notificaseră OMS, conform procedurilor internaționale, asupra problemei apărute, este de netăgăduit că autoritățile române au avut pe masă înștiințarea oficială de trebuință în timp real. Ca detaliu, dar deloc neimportant, să ne amintim că presa chineză, citată de media internațională, relata încă din cursul lunii decembrie despre apariția în Wuhan a unor cazuri de sindrom respirator acut sever (SARS) necunoscut pînă atunci.

Însă, în timp ce criza sanitară se extindea cu repeziciune în toată lumea, ajungînd în luna februarie să devasteze majoritatea statelor europene, la noi, iohaniții și orbanlîii nădușeau în efortul de a provoca alegeri anticipate și de a pune americănește genunchii pe grumazul PSD-ului. Asta era grija și preocuparea lor. Astea le sînt și acum rosturile politice existențiale, dacă puteți crede! Cel puțin președintele Iohannis a făcut din adversitatea declarată față de pesediști o fixație. Omul acesta nu poate înțelege nici după șase ani de cotroceală că are datoria morală de a fi președintele tuturor cetățenilor țării, inclusiv al pesediștilor, că îi revine rolul constituțional de mediator politic, nu de partizan politic, de a fi un factor de echilibru social, nu un dezbinător al societății! Omul acesta nu e un președinte veritabil, e doar un nechezol.

     Îmi reafirm, dar, opinia că pentru lipsa flagrantă de promptitudine și fermitate în luarea măsurilor de prevenție națională epidemiologică și pentru toate manifestările de iresponsabilitate și incompetență politică în gestionarea crizei sanitare, guvernanții ar trebui cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, cu consecințe foarte grave asupra sănătății și vieții cetățenilor, dar și asupra relațiilor interumane și activităților economico-sociale. Pentru toate acestea, ei poartă și o grea răspundere morală și politică. Faptul tot invocat că și autoritățile altor state s-au dovedit șovăielnice și incompetente în contextul unei situații pandemice nemaiîntîlnite, nu poate fi considerat o circumstanță atenuantă.

Va urma