Coronavite (9)

     În condițiile în care, așa cum am arătat în textul anterior, autoritățile române au fost informate din primele zile ale lunii ianuarie, inclusiv de către OMS, despre apariția noului coronavirus în China, înseamnă că și guvernele celorlalte state ale lumii au cunoscut situația tot de atunci, unele poate chiar mai devreme. Este firesc că virusul a apărut probabil înainte de luna decembrie, dar tot atît de firesc este că autoritățile chineze au avut nevoie de un minim timp necesar să discearnă ce anume se întîmplă și cu ce se confruntă, înainte de a-și adecva reacția potrivită și de a-și exercita responsabilitatea alarmării OMS și comunității internaționale. Și autorităților statelor occidentale le-a trebuit mult timp pînă să se lămurească dacă pericolul este real și avertismentul medical al Chinei trebuie privit cu maximă seriozitate, ori au de-a face cu vreo agitație propagandistică sau vreo diversiune. Cînd s-au lămurit era însă prea tîrziu, căci virusul își făcea deja de cap în țările lor.

     În primele zile ale anului, pe cînd guvernul chinez și OMS dădeau alarma sanitară mondială, cei mai mulți dintre puternicii lumii își vedeau cu indiferență de priorități mai ”domestice”: cawboy-i să-l asasineze pe un general inamic, perfizii să regizeze noi dezordini sociale în Hong-Kong, antipozii să dea foc planetei fără să plătească, comunitarii să vîndă Brexit-ul și să cumpere exodul sirian și, cu voia dumneavoastră, ultimii pe listă, papagalii să-și provoace alegeri anticipate! Ne amintim că liderii SUA și ai Marii Britanii, și nu numai ei, sfidau cu dezinvoltură pericolul încă și atunci cînd știrile din Italia, Spania și Franța relatau despre un dezastru medical aflat în plină desfășurare. Și la noi, de altfel, notabilități medicale și politice afirmau cu nonșalanță, ca să nu spun în zeflemea, chiar și în preziua declarării pandemiei, că este o simplă gripă și, ca orice gripă, se tratează cu Paracetamol și Vitamina C. Poate și cu ceva praf de copt, mă gîndesc io acuma că or fi vrut să spună...

     Toți aceștia astăzi, știm, sînt delatorii Chinei. Căci, sub efectul dezvoltării unei adevărate angoase față de ascensiunea economică impresionantă din ultimele decenii a acestei fabuloase țări, marile puteri occidentale devin adesea, iată, victimele propriei lor paranoia. Prin urmare, acuzațiile de tăinuirea apariției noului coronavirus și originii acestuia pe care le-au dezlănțuit la adresa Chinei închipuiții justițiari ai lumii și acoliții lor, cu incriminarea directă a Partidului Comunist Chinez, nu pot avea temeiul invocat. Este evident că dacă China ar fi condusă de un guvern xenofil și obedient, așadar, de un regim convenabil la Washington și Londra, această canonadă împotriva marelui zid chinezesc nu ar avea obiect. De altfel, lipsiți de existența oricăror dovezi științifice, incontestabile, frustraților lumii nu le-a mai rămas, precum am văzut zilele trecute, decît specularea imagisticii satelitare. Ca să probeze nașterea coronavitei, prin metoda comparativă a numărul sporit de la an la an al mașinilor aflate în parcările spitalelor din Wuhan! N-au probat, firește, decît creșterea anuală semnificativă a bunăstării cetățenilor chinezi. 

     Continuăm