”Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor”!

”Pesemne, dumneata pe norod, cu al cărui sînge s-a hrănit și s-a poleit tot neamul boieresc, îl socotești de nimic, numai pe jefuitori îi numești patrie...! Dară cum nu socotiți dumneavoastră  că Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor?” 

(Tudor Vladimirescu, adresîndu-i-se lui Nicolae Văcărescu, comandant al oastei de arnăuți trimisă de stăpînire să lichideze mișcarea revoluționară a pandurilor).

 

Tudor Vladimirescu (1780 - 1821)

Proclamaţia de la Padeş. 23 ianuarie 1821 (începutul revoluției).

    Fraţilor locuitori ai Ţării Românești, veri de ce neam veţi fi!

    Nici o pravilă nu opreşte pe om a întîmpina răul cu rău. Şarpele cînd îţi iasă înainte, dai cu ciomagul de îl loveşti, ca să-ţi aperi viaţa, care de multe ori ni se primejduieşte din muşcarea lui. Dară pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atît cele bisericeşti, cît şi cele politiceşti, pînă cînd să-i suferim a ne suge sîngele din noi? Pînă cînd să le fim robi? Dacă răul nu este primit lui Dumnezău, atunci stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac lui Dumnezău, că bun este Dumnezău și, ca să ne asemănăm lui, trebuie să facem bine, iar binele nu se face pînă nu se strică răul. Pînă nu vine iarna, primăvară nu se face. A vrut Dumnezău să se facă lumină, aceea s-a făcut după ce a gonit întunericul.

    Vechilul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voiește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dară, nu ne lasă răul ce ni-l pun pe cap căpeteniile noastre.

    Veniţi dară, fraţilor, cu toţii, ca cu răul să-i pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine și să se aleagă din căpeteniile voastre cei care pot să fie buni. Aceia sînt ai noştri şi cu noi dimpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ni sînt făgăduiţi.

    Nu vă leneviţi, ci siliţi de veniţi în grabă cu toţii, care veţi avea arme, cu arme, iară care nu veţi avea arme, cu furci de fier şi cu lănci să vă faceţi degrabă şi să veniţi unde veţi auzi că se află adunarea cea orînduită pentru binele şi folosul a toată ţara și ceea ce vă vor povăţui mai marii adunării, acum să urmaţi, şi unde vă vor chema ei, acolo să mergeţi. Că ne ajunge, fraţilor, atîta vreme de cînd lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au mai uscat!

    Şi, iară, să ştiţi că nimeni dintre noi nu este slobod în vremea acestei adunări a obștii folositoare să se atingă măcar de un grăunte de binele sau de casa veri-unui neguţător orăşean sau ţăran sau de alt veri-unui locuitor, decît numai binele şi averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să se ia, însă ale căror averi nu vor urma nouă, așa precum sîntem făgăduiţi, ci să se ia numai pentru folosul de obşte al țării”.