”Comunicat de presă
11 decembrie 2024
Apel
pentru apărarea democrației și a valorilor europene
Academia
Română salută deciziile recente luate de către importante instituții ale
statului român, legitime și oportune, în fața amenințărilor reale, deosebit de
periculoase la adresa democrației românești și a valorilor europene. Statul
român, prin instituțiile sale, trebuie să rămînă garantul ferm al parcursului
nostru european și euroatlantic.
În
aceste momente dificile, cînd România și poporul român sînt ținta unui război
hibrid de o puternică virulență, în care sînt utilizate mijloace tehnice și
psihologice sofisticate, Academia Română adresează din nou societății românești
un apel la maturitate, luciditate și discernămînt. Este necesar ca întreaga
clasă politică și societatea civilă să apere împreună, în mod responsabil,
echilibrul și stabilitatea României.
Poporul
român, în integralitatea lui, nu trebuie să uite că statul român modern, garant
al libertății individuale și al libertății de expresie, s-a constituit după
model european, într-un efort de aproape două secole de sincronizare cu
valorile civilizației occidentale. A compromite acum statutul nostru de țară
democratică, într-un moment de furie și de dezechilibru indus, nu înseamnă
altceva decît o desconsiderare, chiar o insultă la adresa luptei înaintașilor
noștri pentru libertate, independență, modernitate, suveranitate. Însăși
confiscarea noțiunilor de suveranitate și patriotism și
pervertirea lor în direcția izolaționismului, chiar a filoputinismului mai mult
sau mai puțin mascat, constituie un imens pericol cognitiv, cu consecințe ce
pot fi dramatice pentru țară.
Academia
Română își reafirmă asumarea deplină a valorilor identitare românești, la
consolidarea și apărarea cărora a trudit fără încetare încă de la înființare,
în 1866. Facem apel către întreg poporul român, indiferent de opțiunile
politice, la solidaritate responsabilă și conștientă cu propriile sale
interese, democratice și europene. A-ți iubi țara și a-ți afirma identitatea nu
înseamnă a te izola de restul lumii, ci a trăi în armonie și cunoaștere
reciprocă. Iar patriotismul nu poate fi adjudecat de o persoană sau de un grup
anume, patriotismul este al tuturor, afirmat ferm și fără derapaje”.
Încă dinaintea primului mandat al
dictatorului Klaus Iohannis, opinam că cel mai potrivit președinte al României,
mai ales în perspectiva apropierii Centenarului Marii Uniri, ar fi fost
academicianul Ioan-Aurel Pop, eminent profesor al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, adică, actualul președinte al Academiei Române. Mă gîndisem că
forțele patriotice ale țării ar putea să ia în calcul și această variantă. Dar,
tot eu îmi spuneam că dl. profesor Ioan-Aurel Pop este un om prea elevat și
înțelept pentru a accepta să intre în mizeria politică dîmbovițeană.
Acum, cînd monstruoasa coaliție a
formațiunilor antinaționale nu are nici un candidat mai de doi bani speranță cu
care să se prezinte în fața alegătorilor la repetarea scrutinului, testează
reacția pieței electorale cu numele a tot felul de atîrnători ai regimului ca
posibili prezidențiabili, dar toți din aceeași ciorbă politică rîncedă reîncălzită.
Mai nou, prin presa electronică a apărut o momeală ce se vrea mai înșelătoare
pentru cei cu ”microbul” patriotismului în sînge. Ioan-Aurel Pop, președintele
Academiei Române! Om cu mare știință de carte, competent într-ale lui, român cu
un singur r, patriot întotdeauna, dacă interesele o cer. După ce, de ani de zile
și pînă azi, românofobii nu au avut nici măcar un ochi de interes politic către
eminentul profesor universitar, acum ei cred că scoțînd la interval această
variantă ar putea atrage voturile celor pe care i-au mințit și i-au furat ca-n
codru la scrutinul inițial. Cît de naivi îi cred ei pe români!
Contrar anticipărilor mele trecute, de
astă dată dl. președinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, se pare că s-a lăsat
atras de perspectiva posibilității de a fi desemnat candidat al Coaliției Antinaționale
la re-alegerile prezidențiale sau, poate, sprijinit de aceasta din poziția de
independent. Adică ori baba Rada, ori Rada baba! Mai contează că de-a lungul
anilor, pînă chiar în zilele sufragiului anulat, suportase adesea și domnia sa
tot felul de atacuri josnice din partea europosedaților, în primul rînd pe
motivul ”naționalismului” său? Acum, după cum vedem mai sus, instituția pe care
o conduce iese la interval cu un comunicat de presă aiuritor, așa...
hodoronc-tronc, la cinci zile după decizia de interzicere a voinței populare
exprimate prin votul democratic al alegătorilor. Comunicatul acesta odios al
Academiei Române să fie arvuna posibilei atribuirii către președintele ei a candidaturii?
Atunci, care ar fi compromisul final? Cumplită metamorfozare etică a instituției
și președintelui său! Cumplită și profund dezamăgitoare... Recunosc, eram un
mare admirator al domnului profesor universitar Ioan-Aurel Pop, pentru erudiția
domniei sale, pentru patriotismul său luminat, virtuți care îmi mîngîiau și îmi
ostoiau inima. M-am înșelat crunt. Păcat! Precum se vede, interesul poartă
fesul și la nivel academic.
Măcar dacă, în această chestiune și în toată
această dramatică împrejurare politică și socială, președintele Academiei ar fi
preferat să păstreze tăcerea, filosof rămînea, iar instituția pe care o păstorește
și îi patronează ieșirile publice s-ar fi dovedit a fi o adevărată Academie a
Înțelepciunii Naționale. Mă întreb cu tristețe, cum au reușit românofobii să-i planteze și președintelui Academiei Române un schelet în dulap? Sau îl avea
deja acolo? Că altfel, nu se explică... Mare dezamăgire, domnule profesor Pop,
mare! Repet ce am mai spus pe-aici, ”Țineți cu poporul, toți, ca să nu
rătăciți!”. Știți ce zic...
Am să citez mai jos numai două dintre
reacțiile mai semnificative apărute în comentarii din mediul on-line, la
comunicatul de presă al Academiei, dacă vreți ca o concluzie a textului meu:
”...Cum să fim
solidari cu cei care și-au bătut joc de votul nostru...?”.
”Dacă Academia vede
”război hibrid”... O fi! Oare își imaginează Academia că votanții români din întreaga
Europă și din întreaga lume doreau să trăiască izolați? De unde scot oamenii
aceștia asemenea lucruri?” (aberații, le-aș numi eu! Aceeași scîrțîială oficială. Obediență
și prosternare la picioarele ocupanților).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu