Românește

Așa a fost să fie românește

să fii îndurător și milostiv

să faci martir din cel ce pătimește

sacrificat într-un tablou votiv

 

Așa a fost să fie românește

de două mii de ani de cînd durezi

să-ți fie pline apele de pește

cîmpiile de grîne și cirezi

 

Așa a fost să fie românește

să plîngi la nunți, să rîzi la-ngropăciuni

popor frumos și unic care crește

sub steaua făcătoare de minuni

 

Așa a fost să fie românește

să te însori de tînar și sărac

copiii să ți-i crești dumnezeiește

să-ți facă cinste numelui prin veac

 

Așa a fost să fie românește

să pizmuie vecinii casa ta

iar cînd întreaga lume te lovește

tu să te știi mai înțelept ca ea

 

Așa a fost să fie românește

cu toți ai tăi alături să petreci

furtuna nimănui nu te clintește

tu ești sigiliu plumbuit pe veci

 

Așa a fost să fie românește

frumos și harnic, drept și cumpătat

să știi că libertatea se plătește

și să nu uiți ce ai răzbunat

 

Așa a fost să fie românește

iar în acest cuvînt încape tot:

o patrie și-un grai care doinește

si un popor latin ce dăinuiește

în mijlocul unui etern complot

                              Corneliu Vadim Tudor

(Din volumul Carte românească de învățătură, Editura Fundației România Mare, 1990, cu o prefață de Edgar Papu).