A existat în Parlament, cu vreun deceniu în urmă, o veritabilă polemică în jurul ideii vinderii sau închiderii Şantierului Naval Constanţa. S-au adus, fireşte, tot felul de „argumente”. Unul dintre ele relua tîmpeniile iliesciene despre „megalomania ceauşistă şi aberanta sa politică autarhică”, din cauza cărora s-ar fi produs o supradimensionare – iraţională şi inutilă – a industriei, inclusiv a celei constructoare de maşini, în cazul de faţă a construcţiei navale. Mai mult chiar, unii au contestat, şi ideea încă e susţinută de tot felul de ambuscaţi, că România nu ar avea tradiţii în construcţia de nave şi că şi chestia asta este tot o găselniţă ceauşisto-comunistă… Aşa să fie, oare? Să vedem:
Prima navă românească propulsată de un motor cu aburi a intrat în exploatare în anul 1858, pe Rîul Siret, între Vadul Roşca şi Galaţi, devenind în 1864 prima navă militară a Armatei Române. Navigaţia fluvială română s-a constituit ca instituţie în 1895. În acel an, a intrat în funcţiune cursa de pasageri între Galaţi şi Brăila, efectuată de nava „Orient”. Tot atunci a intrat în exploatare şi vasul maritim „Medeea”, plecînd într-o primă cursă spre Bosfor. De-a lungul unui secol şi jumătate de dezvoltare navală (tradiţiile autohtone în acest domeniu fiind mult mai vechi), în România s-a creat o întreagă salbă de şantiere pentru construcţia de vase fluviale şi maritime, capabile să asigure necesarul intern, cît şi cerinţele pentru export.
În anii 1980, lucrau în plin pentru economia naţională şantiere navale la Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Zimnicea, Olteniţa, Brăila, Galaţi, Tulcea, Constanţa şi Mangalia. Astfel, numai în 1985 s-au construit nave cu o capacitate totală de 650.000 tdw. Potenţialul de transport al flotei comerciale româneşti provenea în acei ani de la cele aproape 360 de nave aflate în utilizare, cu o capacitate totală de circa 6.200.000 tdw, ajungînd în anul 1989, comparativ cu perioada 1980-1982, să se dubleze. România producea, la cele mai înalte standarde ale calităţii şi siguranţei în exploatare, nave dintre cele mai diverse, comenzile pentru export venind inclusiv din ţări cu mare tradiţie în domeniu, ca SUA, Japonia, Uniunea Sovietică, Olanda, Grecia, China ş.a.: portcontainere de 8.000 tdw, cargouri de 15.000 şi 18.500 tdw, mineraliere, petroliere şi tancuri petroliere de 35.000 tdw, 55.000, 65.000, 85.000, 150.000 tdw şi 165.000(!) tdw, acestea din urmă făcînd parte din clasa celor mai mari vase maritime construite în lume la un şantier naval din categoria celui de la Constanţa.
Flota civilă românească dispunea, de asemenea, de nave specializate pentru transporturi frigorifice, nave pentru transportul gazelor lichefiate, al produselor chimice, pescadoare, vase pentru transportul vehiculelor rutiere, nave feribot, nave-siloz, docuri plutitoare, remorchere de radă şi larg, nave de salvare, nave pentru deservirea celor 6 platforme de foraj marin (de construcţie românească) din Marea Neagră, nave pentru întreţinerea şenalelor navigabile, nave pentru depoluarea porturilor, nave pentru cercetări ştiinţifice, nave de pasageri, etc. În marea lor majoritate, aceste vase erau dotate cu echipamente concepute şi realizate integral în ţară. Este un fapt recunoscut că, în 1989, România era al 6-lea mare producător de nave maritime şi fluviale din lume!
Astăzi, flota comercială a României nu mai există. Nu a mai fost nevoie de ea. Şantierului Naval Constanţa, ca şi celelalte şantiere navale ale ţării – unele dezafectate, altele lăsate în paragină – este, practic, pus şi el „pe butuci”. La un moment dat, o explicaţie s-a dorit a fi aceea că, timp de 15 ani de la înlocuirea politicii economice socialiste, de pînă în 1989, cu economia liberă, capitalistă, constructorul constăţean nu a avut nici o comandă de execuţie a vreunui vas. Adică, precum înţelegem, nici măcar de la americani... Mie, însă, cel mai logic dintre argumente mi se pare a se desprinde din retorica acestei întrebari: dacă flotă nu ne mai trebuie, la ce bun şantierul naval?
2 comentarii:
Nu sint un admirator al perioadei ceuasiste,traiesc in Vest , intr-o tara capitalista.Parerea mea este ca desigur au existat inainte de Revolutie si industrii facute numai de dragul de a nu cumpara nimic(din afara) sau mai rau nu avem nici macar nevoie de know how.
Dacia anilor 76 de exemplu era spuneau toti romanii masina buna cu motoare franceze( si ele cunoscute pentru calitatea lor) facuta cu knowhow Renault si produse insa de romani pentru romani.La un moment dat Ceuasescu insa a inceput sa izoleze tara (am mari indoieli ca era ideea sa) si sa spuna facem tot numai noi cu "ideiili" noastre fara a avea acces la tehnologia celorlalti (fara a considera romanii portsi nu sintem nici cei mai destepti din lume)Desigur ca discutia esentiala este: a vrut el sa se izoleze ( chiar l-a influentat Corea, a vrut "tovarasa academician doctor inginer" a vrut Vestul, au vrut francezii sa plece le la Dacia Citroenul de la Oltcit, etcetc)Pe de alta parte santierele navale romanesti au produs nave de prima calitate.Este un adevar ca la capitolul nave sau textile produceam lucruri de calitate.
Un alt lucru care personal mi-a displacut insa a fost ipocrizia (nu stiu a cui?????) de produce de exemplu ciocolata si alimente de calitate care mergeau exclusiv la export de parca propiul popor nu ar avea si el dreptul la aceeasi calitate .
Eu am un proiect pe Dunăre. Merg în in inspecție cu nave construite înainte de ’89, care merg foarte bine.
Păi să-l întrebăm pe Băsescu, primul-marinar, ce a făcut cu flota sau, și mai bine, care a fost comisionul lui în afacerea cu flota.
Trimiteți un comentariu