Zilele acestea, a murit încă un om de cultură. Paul Everac. Scriitor complet – dramaturg, eseist, poet, jurnalist. Om blînd şi înţelept, adesea sarcastic. Aflat la vîrsta senectuţii, s-a stins încet-încet, măcinat de suferinţe fizice şi mari deziluzii. Şocat şi el de prăbuşirea societăţii, de ticăloşirea moravurilor publice şi individuale ale contemporanilor, omul-scriitor Paul Everac s-a retras în ultima parte a vieţii la pieptul unui munte de deasupra Rucărului, la Podul Dîmboviţei, în vecinătatea Pietrei Craiului. Mai aproape de Dumnezeu. Acolo unde, într-un cadru natural uimitor, de o frumuseţe copleşitoare, îşi crease printre brazi şi voievozi de stîncă un refugiu rustic patriarhal, intangibil şi inexpugnabil, de cultură şi creaţie artistică. Un colţ de Rai.
Acum, omul-scriitor nu mai este. I-au rămas însă, spre a ne îmbogăţi dăinuirea spirituală, urmele dăltuite în piatra nestemată a nemuririi. Aceasta e Patria.
5 comentarii:
Unul dintre putinii care meritau sa fie numiti intelectual.
Un scriitor excelent si un vizionar in ale politicii, un om care a simtit maladia care urma sa devoreze organismul social al Romaniei si a incercat sa ne avertizeze. (Alaturi de Paul Anghel, Ilie Badescu si alti citiva ne atentionau inca din primii ani de dupa 1990 cu privire la existenta unui "razboi logistic" - asa l-au numit - care ataca absolut toate punctele de rezistenta ale statului roman, de la economic la cultural, de la biologic la educatie, de la anularea istoriei pina la deformarea perceptiei despre realitatea prezentului.)
Urit de aceleasi jigodii, neinteles de multi care acum poate regreta orbirea lor, pedepsit ridicol pentru ca a avut "tupeul" sa ne fure 15 minute, simbata seara, pentru mici prelegeri-bijuterii tinute la TVR. Ce vremuri, cind inca mai erau prezenti si in putere ! Ce sansa ratata cind aveam asemenea oameni !
Mica lui carte-concluzie, scrisa cu ani inainte de gheena in care ne aflam azi - Reactionarul - imi pare una dintre lecturile esentiale pentru oricine incearca sa inteleaga cu ce ne confruntam si cum putem sa ne modelam raspunsul, dincolo de ideologii si de alte iluzii.
Cu toata bunavointa, pastrind o urma de speranta, nu am cum sa nu constat cit de saraci devenim prin plecarea atitor scriitori cultivati, talentati, patrioti.
O clipa de recunostinta, intr-adevar.
Dumnezeu sa-l ierte !
Eu sunt dintre cei care aşteptau cu interes tabletele lui Everac, aşa cum aşteptam "Doar o vorbă săţ-i mai spun", a lui George Pruteanu.
Cred că pe la B1 TV este un ipochimen care se streme să facă o emisiune ca a lui Mircea Badea. De la acel ipochimen am aflat că a murit Everac. De fapt făcea băşcălie de cel care tocmai murise. Inclusiv de faza cu revelionul de pomină. Mărturisesc: şi mie mi s-a părut o nereuşită acel revelion. Asta este, nimeni nu e perfect.
După Păunescu, Everac e a doua mare pierdere a românilor.Dumnezeu să-l odihnească!
Fănuș Neagu, Mircea Micu, Mihai Ungheanu, Grigore Vieru, George Pruteanu - în ordine invers cronologică - numai în ultimii 3-4 ani. Toți maeștri în meserie, toți implicați pînă la suferință în încercarea de a ne păstra ca națiune și cultură.
Așa este, ai dreptate, intrecere.
Trimiteți un comentariu