sâmbătă, 8 octombrie 2011

Destine româneşti

Drama ofiţerului de securitate Ion Roghin-Mihalache

Ticăloşia generalului trădător de patrie, Ion Mihai Pacepa, a distrus viaţa a sute de familii de români. Între acestea, se numără şi aceea a fostului căpitan DIE, Ion Roghin-Mihalache.

Ascensiunea unui tînăr de mare perspectivă

La sfîrşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, destinul lui Ion Roghin nu părea să fie diferit de cel al altor tineri de vîrsta lui, cărora le plăcea cartea. Absolvise liceul, unde o avusese colegă pe Zoia Ceauşescu, fiica şefului de atunci al statului român, Nicolae Ceauşescu, şi urma cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, unde era coleg cu Adrian Năstase, viitor prim-ministru al României.
După absolvirea facultăţii, Ion Roghin este repartizat ca avocat la Petroşani. În scurtă vreme, i se face oferta de a lucra în structura organelor de securitate a statului, ofertă pe care o acceptă. Calităţile sale se fac repede remarcate şi este încadrat la Direcţia de Informaţii Externe (DIE). Încă de la început, sub acoperirea de curier diplomatic, a îndeplinit cîteva misiuni de importanţă deosebită pentru interesele naţionale. Mai mult, nici dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, în iulie 1978, şi nici „cutremurul” care a urmat în cadrul DIE nu păreau să-i afecteze ofiţerului Ion Roghin cariera. Era tînăr, iar în dosarul lui conta şi faptul că tatăl său, ofiţer superior, ocupa o funcţie importantă în Ministerul Apărării Naţionale şi fusese coleg la Academia Militară cu generalul Ion Coman, pe atunci ministru al apărării naţionale, ultimul secretar al CC al PCR cu probleme de apărare a Patriei.

Rudă, prin soţie, cu… Ştefan cel Mare!

În anul 1980, tînărul ofiţer Ion Roghin s-a căsătorit cu economista Elena Catană-Mihalache, care, pe linie maternă, se trăgea dintr-un anume Catană, răzeş şi căpitan în oastea lui Ştefan cel Mare şi fiu natural recunoscut al marelui voievod al Moldovei. Mama Elenei, Natalia Catană-Mihalache, lucrase în structurile UTC şi PCR, iar la acea dată era documentarist în cadrul Ministerului de Interne. Această situaţie era cunoscută de însuşi preşedintele Nicolae Ceauşescu, care era foarte încîntat, avînd în vedere cultul pe care îl avea faţă de figurile glorioase ale istoriei românilor. Socrul lui Ion Roghin, Ion Mihalache, era un foarte bun ofiţer de judiciar.
Pe 4 noiembrie 1982 s-a născut Magdalena, unica fiică a soţilor Elena şi Ion Roghin-Mihalache (pe toată durata căsătoriei lor, cei doi soţi şi-au purtat numele reunite).

Misiune secretă, în slujba intereselor naţionale


La sfîrşitul anului 1983, căpitanul Ion Roghin-Mihalache a primit o nouă însărcinare pe linia securităţii naţionale. Se luase decizia trimiterii sale în misiune secretă la Haga, sub acoperirea funcţiei diplomatice de secretar al Ambasadei României din Capitala Olandei. Bucuria sa nu cunoştea margini. Trimiterea sa într-o astfel de misiune, într-o capitală europeană de importanţă strategică din punct de vedere informativ pentru statul român, era dovada evidentă a aprecierii deosebite pe care i-o acordau superiorii săi. În plus, avea posibilitatea de a lucra direct cu fostul său profesor de drept civil, Constantin Stătescu, somitate a ştiinţelor juridice româneşti, fost decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti, tocmai numit în postul de ambasador al României în Olanda. Şeful de atunci al Direcţiei de Informaţii Externe, generalul Nicolae Pleşiţă şi ministrul de externe, Ştefan Andrei, conveniseră asupra procedurilor de acreditare a ofiţerului. Urma să se solicite, conform uzanţelor diplomatice, agrementul guvernului olandez.

Deconspirat de trădătorul Pacepa


În ultimele zile ale lui 1983, însă, a explodat „bomba”! Generalul Pleşiţă a primit din reţea informaţia că ofiţerul pe care urma să-l trimită la Haga în misiune ultra-confidenţială, sub acoperire diplomatică, fusese deconspirat de către generalul fugar în SUA, Ion Mihai Pacepa. Prin urmare, misiunea era compromisă, iar tînărul căpitan al DIE nu mai putea fi folosit ca ofiţer de informaţii externe. În această situaţie, generalul Nicolae Pleşiţă, deşi îl preţuia în mod deosebit, a fost nevoit să îl treacă în rezervă, ceea ce a însemnat distrugerea definitivă a carierei militare a nefericitului ofiţer. Ion Roghin-Mihalache a suferit o gravă depresie nervoasă, din care nu şi-a revenit nici în ziua de azi. După numai cîţiva ani, frumoasa lui soţie, strănepoata marelui Ştefan-Vodă al Moldovei, a făcut un cancer limfatic galopant şi a încetat din viaţă la vîrsta de numai 37 de ani. Astfel, fiica ofiţerului, Magdalena, a rămas orfană de mamă la doar 6 ani şi cu un tată bolnav pentru totdeauna. Trădătorul perpetuu, Pacepa, putea fi, încă o dată, fericit: mai băgase în pămînt un om, mai decimase o familie de români, mai distrusese o carieră de ofiţer, mai asasinase Patria o dată!

Epilog

Drama ofiţerului de securitate Ion Roghin-Mihalache şi a familiei sale este expresia vie a destinului tragic pe care sînt condamnaţi să-l împărtăşească cei ale căror vieţi – puse chezaş la existenţa şi gloria Patriei – se intersectează, într-o epocă sau alta, cu ticăloşia trădătorilor din umbră, a vînzătorilor de ţară; a vînzătorilor de mamă! Roata istoriei se învîrteşte însă, implacabil. Precum trecutu-i glorios, viitorul României va dovedi că sacrificiul Eroilor Patriei n-a fost în zadar. Veni-va el timpul acela...

(Sursă jurnalistică personală).

13 comentarii:

Augustin Radescu spunea...

Pai daca a ajuns chiar si pacepa, luptator anticomunist, ce sa ne mai miram ca basescu a condamnat comunismul?! (din interior, ha, ha, ha!)

bogdan spunea...

Pacepa rămâne un iuda al neamului românesc. Au murit, se pare, mulţi ofiţeri dincolo, datorită trădării lui. Unii spun azi că saboarea regimului comunist ceauşist a însemnat o activitate patriotică, dar eu nu sunt de acord cu asta.

Nicolae Nicu spunea...

@bogdan
Vezi de treabă! Ticălosul nu a sabotat regimul comunist. Necum pe Ceauşescu. A sabotat Patria! Daunele produse ţării prin actul său criminal de trădare au depăşit, conform unor calculcule estimative, pe cele provocate de cutremurul din 4 martie 1977. Nu poţi face aşa ceva ţării tale, motivînd că ai sabotat (subminat) regimul... capitalist şi pe "dictatorul" Băsescu! Nu dai foc morii ca să stîrpeşti şoarecul!

Iertat să fiu, dar trădătorii americani, spre exemplu, destui şi ei de-a lungul timpului, care "au defectat" în favoarea intereselor străine, fie ele sovietice, ruse, israeliene, germane, franceze, chineze, canadiene etc., de ce au făcut-o? Sub ce "motivaţie"? Ca adversari ai regimului american? Haida-de!

Tădătorii de patrie nu au convingeri politice. Trădătorii nu au nici un fel de convingeri. Ei sînt, pur şi simplu, viermi.

Florian Liviu spunea...

Îmi exprim regretul pentru pentru soarta nefericită a lui Ion Roghin, dar trebuie să spunem deschis că per ansamblu securitatea nu şi-a făcut datoria faţă de clasa muncitoare, care a înarmat-o şi a mandatat-o să apere revoluţia înfăptuită de ea.

Trebuie s-o spunem fără ocolişuri că în securitate activau foarte puţini comunişti autentici, majoritatea acestei instituţii, ce şi-a dovedit caracterul parazitar şi în esenţă anticomunist în decembrie 1989, fiind compusă din oportunişti fără convingeri politice, alergând după privilegii şi funcţii.

Uităm nepermis că adevărata misiune a securităţii era nu spionajul extern, ci apărarea orânduirii socialiste de duşmanii săi interni şi din afară, deconspirarea elementelor care din interior şi eventual cu sprijin de peste hotare complotau la răsturnarea ordinii existente şi revenirea la capitalism.
Misiunea numărul unu a securităţii era apărarea orânduirii socialiste, apărarea ideologiei comuniste, apărarea patriei revenind forţelor armate.


Securitatea nu s-a ridicat niciodată la înălţimea adevăratei sale misiuni, abdicând lamentabil de la îndeplinirea ei, cu toate că membrii săi se bucurau de privilegii extraordinare şi trăiau sfidător din plusvaloarea produsă de clasa muncitoare.

Ruptă în mod criminal de masele pe care ar fi trebuit să le servească, să le slujească şi să le apere, căci în fond asta era misiunea sa, securitatea spiona în folos personal, îşi folosea influenţa şi puterea pentru propăşirea şi apărarea propriilor interese meschine şi mercantile.
Securitatea era urâtă de clasa muncitoare, percepută ca o castă de privilegiaţi străină de corpul social, iar muncitorii nu se înşelau.


După contrarevoluţia din 1989 am avut prilejul să vorbesc cu mulţi oameni din fosta securitatea atât ofiţeri superiori cât şi simpli funcţionari. Aproape toţi mi-au mărturisit că nu au crezut niciodată în comunism.

"Munca" serviciilor de securitate s-a văzut după contrarevoluţia din 1989 în numărul uriaş de duşmani ai orânduirii socialiste ce ocupau cele mai felurite şi înalte funcţii în stat, armată, miliţie, aparatul de partid etc.

Dar momentul ruşinii şi dezonoarei totale a fost atunci când fără să tragă un foc de armă a dezertat, s-a predat în mod laş lui Victor Atanasie Stănculescu, în loc să-l aresteze, din mijlocul bătăliei care se dădea pentru socialism, pentru salvarea clasei muncitoare.

Legionarii sau retras şi au luptat câţiva ani în munţi contra noastră, securitatea îmbuibată şi îmburghezită s-a luptat după contrarevoluţie să-şi însuşească cât mai mult din avutul socialist, să se îmbogăţească cât mai sfidător şi nelimitat.

Orice ar zice cine ar vrea să zică securitatea nu face cinste mişcării comuniste româneşti care a dat atâtea figuri de seamă, eroi şi martiri pentru că a trădat cauza socialismului în momentul critic 1989, s-a predat în mod dezonorant şi laş, a parazitat zeci de ani societatea românească nereuşind să descopere şi să îndepărteze din aparatul de partid şi de stat pe adevăraţii duşmani ai socialismului, şi-a atras ura clasei muncitoare prin uriaşele şi nejustificabilele privilegii pe care singură şi le-a acordat, iar după 1989 a constituit nucleul burghezie compradoare.

Nicolae Nicu spunea...

@Florian Liviu
Sînt perfect de acord cu punctul dvs. de vedere. Doar că eu nu am uitat, după cum spuneţi dvs.: "Uităm nepermis că adevărata misiune a securităţii era nu spionajul extern...". Aşa e. Aceasta era, sau s-ar fi vrut să fie, adevărata misiune a KGB-ului, nu a pîrlitei Securităţi române. După cum, sigur că da, nu KGB-ului îi revenea misiunea - şi s-a văzut că, finalmente, nici nu şi-a asumat-o! - "apărării orînduirii socialiste de duşmanii săi interni şi din afară, deconspirarea elementelor care din interior şi eventual cu sprijin de peste hotare complotau la răsturnarea ordinii existente şi revenirea la capitalism", ci numitei Securităţi. Aşa e.

bogdan spunea...

Domnul Liviu vorbește de parcă am fi pe vremea lui Troțki și Lenin.

Orice țară trebuie să aibă atât servicii de spionaj cât și de contraspionaj. Noi ama avut unul dintre cele mai bune servicii de spionaj și contraspionaj din lume.

Mulți dintre ofițerii de Securitate au fost adevărați patrioți, care și-au făcut datoria cum trebuie. La noi a fost o dictatură naționalistă, oamenii aceia credeau în România, în primul rând. Din interior s-a vrut însă ca sistemul să cadă pentru ca să se pună mâna pe banii din conturi. Cu asta, nu a avut de-a face masa ofițerilor.

Comunism cu adevărat nu a fost niciodată, nicăieri, de la Lenin încoace, atâta timp cât clasa muncitoare a avut rolul doar de aplaudac și de executant docil, au fost numai niște dictaturi. În ce să crezi, când realitatea contrazice teoria – care, din punctul meu de vedere, nu a fost dezvoltată de ajuns și are erori?

Legionarii aceia pe are îi admirați, d-le Liviu, au avut, cel puțin unii dintre ei, credința în Dumnezeu. Asta e posibil să fi făcut diferența.

bogdan spunea...

Iar dacă a fi comunist asta înseamnă obediența față de Moscova, în trecut, dar și în prezent capitala unei puteri imperialiste, acest lucru este echivalent cu trădarea de țară.

Florian Liviu spunea...

@Bogdan,

Păi cum să nu ţineţi dvs. domnu Bogdan partea securităţii cu masa sa de ofiţeri cinstiţi când v-au făcut atâtea servicii în decembrie 1989.

Veţi sări să spuneţi că dvs. personal securitatea nu v-a făcut nici un serviciu, dar eu ştiu că v-a făcut prin trădarea sa jocul tuturor duşmanilor socialismului şi ai clasei muncitoare.

Dvs. vă jucaţi cu cuvintele şi veţi să creaţi o falsă opoziţie între conceptele de comunist şi patriot.

Nu există domnule Bogdan nici o incompatibilitate între cele două noţiuni. Nu deţin legionarii monopolul patriotismului şi nici cohorta de popi care îi însoţesc şi la care pios vă închinaţi dvs.

Pentru noi relaţia între cele două noţiuni este următoarea: comunism în fond naţionalism în formă, sau mai pe înţelesul dvs. idealurile comuniste trebuiesc exprimate şi puse în viaţă în formă naţională.

Clasa muncitoare nu are patrie, nu pentru că nu nutreşte sentimente patriotice, ci pentru că a fost izgonită din patrie. Peste 3 milioane de muncitori români sunt în bejanie în Occident. A luat vreun popă sau vreun legionar atitudine? Despre ce patriotism mai vorbim când peste 15% din populaţie este nevoită din motive economice să-şi părăsească patria.

1.Toţi cei care vorbesc despre patriotism dar eludează pierderea masivă de populaţie a României sunt nişte farisei.

2.Toţi cei care vorbesc despre patriotism şi eludează problema trupelor americane de pe teritoriul României sunt demagogi.

3.Toţi cei care vorbesc despre patriotism şi eludează pierderea independenţei României nu au dreptul să o facă.

Aviz legionarilor şi popilor!

bogdan spunea...

Stimate d-le Liviu,

Nu Securitatea a dărâmat regimul, ci eșalonul doi din aparatul de conducere ceaușist, ca să pună mâna pe banii din conturile țării.

Eu, și sunt destul de sigur când spun asta - spre deosebire de dvs, din aprilie 1989 până în 1997 am fost muncitor, deci nu am nicio treabă nici cu dușmanii socialismului și ai clasei muncitoare din 1989, dar, adaug, nici cu adoratorii criminalului Stalin, capul unui puteri imperialiste roșii, a unei despoții orientale.

Am cunoscut comuniști care au crezut, am avut tot respectul pentru aceștia, am avut și în familia mea din aceștia, ei însă credeau în România și în comunism și respingeau obediența față de imperiul sovietic imperialist, echivalentă cu trădarea de țară. Eu nu mă joc cu conceptele, e foarte clar ce am zis mai-nainte, exact ceea ce am zis în postarea anterioară, dvs. sunteți cel în neregulă, care răstălmăciți. Știu, nu vă cade bine ceea ce spun, dar asta e.

Dvs. sunteți un caz ciudat, pe de-o parte lăudați idealismul și hotărârea legionarilor pe blogurile lui TLC și al meu, iar pe de altă îi criticați, ca mai sus. Eu, sper deosebire de dvs., privesc lucrurile din punct de vedere istoric și am un unic punct de vedere.

bogdan spunea...

Rectificare: mai sus, în loc de ”imperiul sovietic imperialist” se va citi ”URSS-ul imperialist”

Ion de la Chiuiesti spunea...

Reabilitarea acestui pui de naparca Pacepa, cu marele concurs al lui Sorin Rosca Stanescu-Ciripoi(alt tradator) a dovedit clar ca Romania a picat in mainile tradatorilor de tara. Tzapul Constantinescu si-a aratat atunci adevarata fata. Mai apoi a urmat si reabilitarea lui Raceanu si mai nou, a lui Rauta, alti doi tredatori dovediti.

Unde ne sunt romanii?

conumishu spunea...

Nu uitati, va rog, ca Pacepa si Raceanu sint reabilitati, nu uitati in vremea cui si la ordinul cui.

Cum ar fi bine sa nu uitam ca maresalul Antonescu nu a fost reabilitat. In schimb, cel care putea, macar, sa comute condamnarea la moarte, in 1946, este astazi prezentat ca un erou national.

Nicolae Nicu spunea...

Nu uităm...!