marți, 20 decembrie 2011

Blestematul 22 decembrie...


       În urmă cu 55 de ani, la solstiţiul de iarnă, a trecut în nefiinţă marele poet revoluţionar comunist NICOLAE LABIŞ (născut la 2 decembrie 1935, în Mălini, jud. Suceava şi decedat în Bucureşti, la 22 decembrie 1956, ca victimă a unui tragic şi bizar accident de tramvai),  poet revoluţionar al cărui nume înnobilează afirmarea strălucitoare a unei întregi generaţii literare. Abia împlinise „douăzeci de ani şi încă unul”...
       În amintirea acestui pe cît de meteoric, pe atît de fascinant prim modernist al liricii româneşti contemporane, reproduc aici mica-i purpură poetică intitulată „Noi, nu!”, un adevărat jurămînt de credinţă faţă de cauza revoluţionară a claselor şi categoriilor muncitoare. Recitind-o, pare o mărturisire premonitorie, uimitoare, de convingeri, ideal şi aspiraţii, în numele nostru, al celor de azi. Să luăm aminte...
Noi, nu!
O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pînă-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii rîd către stelele reci –
Cine-şi va pierde credinţa-n izbîndă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci?

Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-şi lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povară?
Ca un vînt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rînduri trecu.
– Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi nu! 

2 comentarii:

Florian Liviu spunea...

Foarte mare poet Nicolae Labiş. Versurile lui au darul să zguduie şi să emoţioneze profund cititorul.
Aţi făcut foarte bine că l-aţi adus în atenţia noastră, a celor bolnavi de comunism.

"Dar e drum, mai e drum necuprins...", ce crud adevăr, ce greu sună acest vers pentru noi trăitori de azi şi ce febră a regretelor ne zguduie când ne gândim că atunci când a fost scris, totuşi, acest popor mergea în direcţia "zării ce-şi leagănă oaza", nu în direcţie opusă ca acum.

geomarz spunea...

Daca va amintiti, poemul acesta este pus pe muzica.
L-am auzit, ultima data cintat, acum vreo 10 ani la un post romanesc de radio. Crainica parea sa-si ceara scuze pentru nostalgia de care a dat dovada selectind versuri si muzica de acest tip.