sâmbătă, 31 decembrie 2011

Seară de decembrie

(clipa de poezie)

Respir de seară albă,
respir de seară rece,
de plug, buhai şi bice
deseară an petrece;
aho-lerui mă cîntă,
aho-lerui mă ură,
la fată înflorată
flăcăi în bătătură;
mă leagă vin la ploscă,
mă leagă vin la masă,
de horă sare focul,
colind noroc în casă;
să-n poartă om de gheaţă,
să-n poartă om bătrîn,
boboci de ochi scînteie
de pom şi Moş Crăciun;
mă ninge florii dalbe,
mă ninge florii gheaţă,
de an de sorcoveşte,
de an de dimineaţă;
să fie brad de piatră,
să fie măr de-oţel,
atîţia ani să fie
un om şi toţi ca el!

Doresc tuturor vizitatorilor mei de blog, amici, tovarăşi, adversari, multă sănătate şi bucurii în noul an, realizări şi speranţe! LA MULŢI ANI!

8 comentarii:

Valerius spunea...

La mulţi ani !

Ion de la Chiuiesti spunea...

An nou fericit!

Florian Liviu spunea...

La mulţi ani ! Trăiască lupta pentru eliberarea clasei muncitoare!

Valerius spunea...

Adicătelea cum devine chestia asta, "Trăiască lupta pentru eliberarea clasei muncitoare!" ?
Cine este ea şi de unde vine ?
Clasa muncitoare o aşteaptă cu pâine şi sare în poartă ?
To'a'şe Florian Liviu, dv. sunteţi evreu ? "Lupta pentru eliberarea clasei muncitoare" este Mesia ?

Florian Liviu spunea...

@Valerius

Nu sunt evreu, dar nu văd care ar fi problema dacă aş fii. Vă reamintesc că însuşi Karl Marx era evreu. Dacă dvs. aveţi îndoieli metafizice legate de lupta clasei muncitoare, eu nu am. Eu ştiu că clasa muncitoare suferă, se frământă, îşi pune întrebări şi se uită în jur: "Oare unde sunt milioanele de comunişti dinainte de 1989 ? Cum unde sunt, răspunde tot ea, iată-i, sunt cu zecile de mii îngroșând rândurile bogătanilor, burghezilor, exploatatorilor. "

După o astfel de trădarea ca cea din 1989 sigur că acum pare că noi vorbim în pustiu. Sigur că clasa muncitoare nu mai vibrează la chemarea comunismului. Dar tocmai asta trebuie să ne îndârjească şi mai tare, să căutăm noi metode şi mijloace de luptă, noi soluţii.

Burghezia ar vrea ca noi să abandonăm orice luptă, să ne declarăm învinşi şi să înclinăm steagul comunismului pentru totdeauna.

Dar noi nu vom face asta, nu ne vom abandona idealurile, credinţele şi oamenii care încă mai speră, iar dacă noi vom cădea suntem sigur că locul nostru în prima linie nu va rămâne neocupat.

Lupta va dura o generaţie, poate două, poate toată istoria, dar nu se va oprii niciodată decât cu triumful unei noi ordini în care capitalismul va fi în sfârşi depăşit şi aruncat la coşul de gunoi al istoriei.

Trăiască lupta pentru eliberarea clasei muncitoare din sclavia capitalului!

Valerius spunea...

1)."Nu sunt evreu, dar nu văd care ar fi problema dacă aş fii."

Cu siguranţă, din punctul meu de vedere, n-ar fi nicio problemă etnică, xenofobică etc.
Am spus-o şi-o repet, nu din teamă de MOSSAD, ci din convingere:
- evreii au contribuit enorm la cultura şi civilizaţia universale; dacă, de exemplu, doar din filozofie am scoate evreii, filozofia ar rămâne mult sărăcită;
- asta nu înseamnă că pădurea lor nu are şi uscături; nu pot înţelege cum un popor care a suferit atât de mult în istoria lui nu se ridică împotriva membrilor lui care fac să sufere, în contemporaneitatea noastră, oameni aparţinând altor popoare;
- de la unguri cred că ar trebui să învăţăm câte ceva despre demnitatea naţională şi de la evrei ar trebui să învăţăm cum un popor mic poate face istorie mondială.
Când am scris "To'a'şe Florian Liviu, dv. sunteţi evreu ? "Lupta pentru eliberarea clasei muncitoare" este Mesia ?" am vrut să sugerez că "lupta pentru eliberarea clasei muncitoare" nu are un mod de fiinţare personalizată, prin urmare ea există prin clasa muncitoare însăşi, deci clasa muncitoare nu trebuie să aştepte "lupta pentru eliberarea clasei muncitoare" precum evreii îl aşteptau pe Mesia.
A fost o glumă, căci nu duc un război contra figurilor de stil. Se pare că glumele mele nu sunt recepţionate ca atare, sau eu nu ştiu să glumesc.

2). "Dacă dvs. aveţi îndoieli metafizice legate de lupta clasei muncitoare, eu nu am."

Dv. sunteţi ironic acum (în situaţia cea mai onorabilă pentru dv.), dar ironia dv. îmi pare nejustificată.
"Teoria fără practică e goală, practica fără teorie este oarbă". Marxismul este viu, încă, nu atât prin predicţiile sale cu pretenţii ştiinţifice (precum predicţia că revoluţia proletară va izbucni mai întâi în ţara în care capitalismul este cel mai dezvoltat), cât prin fundamentele lui metafizice (filozofice), de exemplu prin conceptul de dreptate socială ori prin concepţia despre relaţia capitalistă dintre oameni ca relaţie alienantă. Politica lozincardă, când nu e doar ridicolă, poate fi catastrofală. Revigorarea proiectului marxist de societate necesită regândirea fundamentelor, adică inclusiv "îndoieli metafizice", îndoieli metodice. Marx a fost un mare om de ştiinţă (economist) şi un mare strateg într-ale politicii şi pentru că a fost, tot timpul, un mare filozof. Nu credeţi că atunci când a spus "Moi, je ne suis pas marxiste", în momentul în care a constatat că în numele marxismului se spun şi inepţii, Marx a acţionat în consecinţa unei reflecţii critice de tip "îndoială metafizică" ?
Vă rog să mă scuzaţi, dar a vorbi despre clasa muncitoare şi despre lupta ei ca în vremea lui Marx ar fi anacronic. Marxismul nu poate supravieţui în litera lui, ci în spiritul lui. Şi a menţine viu spiritul marxismului înseamnă să regândim, din perspectiva esenţei marxismului, realitatea contemporană, înseamnă şi să avem "îndoieli metafizice" (căci "certitudinile sunt închisori" (Nietzsche)).
Dintre dv., care vorbiţi de o clasă muncitoare care nu mai este cum o gândiţi, şi un Claude Karnoouh, care în articolele lui vrea să afle ce mai înseamnă, azi, proletariatul şi cine este "subiectul istoriei" azi, îl prefer pe C.K.

Florian Liviu spunea...

@Valerius

Claude Karnoouh este în eroare în problema clasei muncitoare. El caută să rezolve această chestiune apelând mai mult la Heidegger decât la Marx, aşa că "sapă" într-o direcţie greşită.

A îţi pune problema statutului ontologic al clasei muncitoare aşa cum o face C.K. este o pierdere de timp. Voi oferi câteva explicaţii mai jos.

Ne întrebăm dacă există clasa muncitoare, dar nu ne întrebăm dacă există capital sau burghezie, deoarece şi capitalul şi burghezia ni se par mai presus de orice îndoială, sunt deci pentru noi lucruri certe.

Dar dacă l-am citit pe Marx şi admitem teza sa fundamentală din Capitalul că valoarea de schimb înseamnă muncă socială şi că capitalul nu poate crea valoare de schimb decât într-un proces de producţie în care capitalistul exploatează forţa de muncă a muncitorului- singura marfă de pe piaţă a cărei consumare este capabilă să adauge valoare nouă capitalului- rezultă de aici şi existenţa muncitorului.

Deci, dacă admitem existenţa capitalului trebuie să admitem în mod necesar şi existenţa subordonată a muncii şi deci a clasei muncitoare ca o clasă subordonată clasei capitaliştilor.

Apoi C.K. se întreabă dacă mai poate fi socotită azi clasa muncitoare subiectul istoriei ?

Aici răspunsul este NU. În acest moment clasa muncitoare este obiect al istoriei, rolul de subiect fiind deţinut ferm de clasa capitaliştilor. Dar nu trebuie să uităm că clasa muncitoare a fost subiect al istoriei în partea noastră de lume pentru circa 70 de ani între 1917 şi 1989, când prin trădare a fost îndepărtată de la putere.

Nimeni şi nimic nu garantează, şi deci nici C.K. nu o poate face, că burghezia călare pe istorie va conduce lumea de acum încolo pentru vecie. Actuala criză de sistem a capitalismului ne dă semne şi speranţe că sfârşitul hegemoniei capitaliştilor nu este chiar aşa departe cum cred unii.

Lupta între clase se va ascuţi cu siguranţă în anii ce vin. Criza proletariatului este o criză a conducerii proletariatului. Dacă undeva pe planetă va apărea un nou Lenin lucrurile pot lua o întorsătură neplăcută pentru burghezie. Vom vedea. Lumea merge înainte, în continuă devenire, în continuă schimbare iar capitalismul- o formă rafinată de sclavie- nu este veşnic.

Valerius spunea...

"Deci, dacă admitem existenţa capitalului trebuie să admitem în mod necesar şi existenţa subordonată a muncii şi deci a clasei muncitoare ca o clasă subordonată clasei capitaliştilor."

CK nu pune la îndoială existenţa clasei muncitoare. Dar se întrebă dacă ea este aceeaşi cu proletariatul despre care scria Marx. Şi trebuie să fim orbi ca să nu vedem schimbările care s-au produs.

"Apoi C.K. se întreabă dacă mai poate fi socotită azi clasa muncitoare subiectul istoriei ? Aici răspunsul este NU. În acest moment clasa muncitoare este obiect al istoriei, rolul de subiect fiind deţinut ferm de clasa capitaliştilor."

Bine aţi venit în tabăra noastră, a celor care încearcă să înţeleagă condiţia actuală a clasei muncitoare ! "Capitalul" lui Marx nu este Biblia, deci nu vom găsi acolo răspunsurile pentru toate întrebările, în veacul vecilor.

În vremea lui Marx şi din punctul de vedere al lui Marx rolul proletariatului de făuritor de istorie era netrasferabil unei alte clase sociale. Dv. admiteţi că, acum, rolul de subiect al istoriei este realizat de către clasa capitaliştilor. Nu-i aşa că nu-i simplu să înţelegi istoria ? Sau puteţi indica vreun "verset" din Capitalul, sau de la Lenin ori Stalin, prin care să rezolvăm problema ? Nu credeţi că e nevoie de "îndoieli metafizice" ? Nu credeţi că e nevoie să gândim cu minţile noastre problemele actuale ?