Limba rusă a fost reimpusă, în urmă cu un deceniu, ca limbă oficială în Republica Moldova. La vremea respectivă, măsura a generat un val de nemulţumiri şi proteste în rîndurile populaţiei de etnie română, majoritară în ţară, căci una dintre urmări a fost, aproape logic, emiterea unui document, Ordinul nr. 409, semnat de ministrul învăţămîntului de atunci, domnul Ilie Vancea, ordin prin care limba rusă a devenit obiect de studiu obligatoriu în toate şcolile republicii, începînd din clasele primare. Cetăţenii de limbă română au privit şi înţeles documentul în cauză ca pe o continuare a altor măsuri şi documente similare impuse de autorităţile guvernamentale, menite să estompeze profilul românesc al societăţii şi statului moldovenesc. Dincolo de argumente sau de contraargumente, realitatea „lingvistică” rezultată din structura etnică a Republicii Moldova este generată, conform datelor oficiale, de români – 65%, ucrainieni – 13%, ruşi – 12%, restul aparţinînd altor minorităţi naţionale: găgăuţi, bulgari, ţigani, polonezi, evrei etc. Interesant este şi faptul că, cea mai mare parte a cetăţenilor de etnie rusă este localizată în regiunea Transnistreană, regiune care, după destrămarea U.R.S.S., a manifestat puternice tendinţe separatiste.
Este recunoscut faptul că în anii în care la putere s-a aflat Partidului Comuniştilor din Republica Moldova s-au făcut eforturi notabile, multe dintre ele fructuoase, în direcţia îmbunătăţirii nivelului general de viaţă al tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, în condiţiile în care regimul sovietic dispărut în anul 1991 şi guvernările care i-au urmat la Chişinău au lăsat în urma lor o ţară cu un potenţial economic slab şi dezechilibrat geografic şi, pe cale de consecinţă, o populaţie în imensa ei majoritate răvăşită de sărăcie. Eforturile P.C.R.M. nu au mai fost sau nu au mai putut fi continuate de succesorii săi, astfel că astăzi Republica Moldova este considerată de diversele organisme internaţionale de evaluare a standardelor de dezvoltare economico-socială şi de nivel de trai al populaţiei drept una din cele mai sărace ţări ale lumii, în Europa ocupînd, după unele estimări, chiar ultimul loc.
Pe de altă parte, în condiţiile în care ţara-mamă – România de dincoace de Prut – a ajuns ea însăşi, în aceste două decenii de capitalism „general-european”, într-o situaţie economică gravă, iar Uniunea Europeană este devastată de criza economică mondială şi se dovedeşte sub aspect politic mai degrabă nepreocupată de destinul periferiilor sale estice, Republica Moldova – România de dincolo de Prut – se vede cu desăvîrşire lipsită de perspective apropiate de ajutorare economică substanţială pentru ieşirea din starea în care se află. Prin urmare, este de înţeles faptul că autorităţile Republicii Moldova nu au alternativă viabilă la soluţia reorientării politice, economice şi de altă natură către Rusia. Desigur, soluţia are, prin forţa împrejurărilor, implicaţii multiple şi în planul relaţiilor sociale şi al unor domenii de activitate specifice – cazul învăţămîntului – cele mai multe dintre aceste implicaţii fiind probabil nedorite, dar imposibil de evitat.
Cu toate acestea, ar fi, cu siguranţă, o greşeală să creadă cineva că acest concurs de împrejurări poate conduce, în vreun fel, la determinări explicabile ale unor decizii politice care să îşi asume riscul producerii în Republica Moldova a unor disensiuni sociale ori de natură etnică. Fără doar şi poate, pacea socială şi convieţuirea etnică armonioasă oriunde în lume depinde într-o măsură hotărîtoare de înţelepciunea şi corectitudinea factorilor decidenţi. Dacă prin actul lor de conducere aceştia produc un şoc politic, atunci un şoc social este iminent, consecinţele fiind, de cele mai multe ori, imprevizibile pentru toate componentele societăţii. Aceasta pentru că, mai ales în actul de decizie politică, există o măsură în toate şi un echilibru al proporţiilor, fără de care drepturile unora se transformă în privilegii, în contra sau paguba celorlalţi. O asemenea împrejurare nu poate fi o certitudine pentru liniştea societăţii şi, cu atît mai mult, nu poate fi pentru liniştea guvernanţilor ei. Indiferent la care societate ne referim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu