Odiseea Catedralei Sf. Iosif continuă...

Catedrala „Sfîntul Iosif", purtînd hramul Sfîntul Iosif, soţul Sfintei Fecioare Maria, sărbătorit în ziua de 19 martie, a fost construită între anii 1873-1884, după planurile arhitectului vienez Friedrich Schmidt. La 15 februarie 1885, a fost celebrată Sfînta Liturghie Pontificală pentru consacrarea şi inaugurarea Catedralei, de către Arhiepiscopul Ignaţiu Paoli. Prin Decretul din 29 ianuarie 1895, Arhiepiscopul Otto Zardetti a înfiinţat Parohia Catedralei „Sf. Iosif", Catedrala devenind şi biserică parohială. Construcţia a suferit avarii importante în cutremurele de pămînt din anii 1929, 1940, 1977, 1986 şi 1990, ca şi din cauza bombardamentelor din aprilie şi august 1944. Mai ales cutremurul din 4 martie 1977 a distrus multe din dotările interioare şi exterioare ale Catedralei, ceea ce a impus, la vremea respectivă, un amplu efort constructiv pentru repararea, consolidarea şi redarea strălucirii arhitecturale a edificiului. Astăzi, existenţa fizică a Catedralei „Sf. Iosif” este pusă în pericol de o construcţie alăturată, aproape alipită, nefiresc şi complet inestetic de înaltă în raport cu peisajul arhitectonic învecinat, dar, mai ales, riscantă pentru structura de rezistenţă a Catedralei. Catedrală pe care, în împrejurările date, Dumnezeu să o păzească de cutremurul care va să vină la un moment dat...!

 

APEL

După ce justiţia a declarat în mod repetat că proiectul şi autorizaţia auto-intitulatei „Cathedral Plaza” sînt ilegale, firma „Millennium Building Developement” şi toţi susţinătorii ei pretind că edificiul a fost terminat, iar cei care trec zi de zi pe lîngă acest produs al corupţiei constată că, de fapt, şi astăzi se execută lucrări de construcţie. Încălcarea continuă şi repetată a legii are drept scop finalizarea lucrărilor de construcţie, fapt ce ar permite, în viziunea dezvoltatorului, darea în folosinţă a clădirii pentru a putea fi apoi vîndută. Se prezintă, în acest sens, o realitate falsă, creată printr-un proces-verbal de recepţie şi intabulare, confecţionate în afara limitelor legii.

La 2 septembrie anul curent, am cerut Preşedinţiei României, Inspectoratului de Stat în Construcţii, Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti şi Poliţiei Române, să-şi ia în serios rolul ce li se cuvine într-un stat de drept şi să nu mai tolereze continuarea încălcării flagrante a legii. Întrucît instituţiile statului ignoră evidenţa, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti invită şi roagă pe toţi jurnaliştii şi operatorii mass-media să monitorizeze pas cu pas infracţiunile care se produc la „Cathedral Plaza”.

Dr. IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

În sprijinul afirmaţiilor noastre, există imagini care atestă fără echivoc faptul că în perioada 12 noiembrie 2010 – 2 septembrie 2011 lucrările au evoluat în mod ilegal.

Persoană de contact, Pr. Emanuel Dumitru. Tel. 0765.364.430.

Public acest Apel al Capului Bisericii Catolice din România, din convingere pentru justeţea cauzei pe care Domnia Sa şi enoriaşii săi o apără. De fapt, m-am solidarizat concret, de mai mult timp, cu cauza apărării Catedralei catolice. Desigur, faptul că eu sînt, prin botez şi prin toţi ascendenţii mei, creştin-ortodox şi nu catolic, nu are nici un fel de importanţă. Aş fi făcut-o, cu aceeaşi osîrdie, şi faţă de o moschee sau o sinagogă. Să revenim, însă.

Trebuie să spun că sînt surprins de afirmaţia conţinută în Apel, conform căreia „justiţia a declarat în mod repetat că proiectul şi autorizaţia auto-intitulatei Cathedral Plaza sînt ilegale”. Mărturisesc că eu ştiam, din cele apărute în presă de-a lungul acestor ani de cînd s-a iscat şi trenează acest conflict, că lucrurile ar sta exact invers. Nu ştiu şi, mi se pare, nu contează ce „a declarat” justiţia. Ştiu numai, şi doar asta contează!, că instanţele de judecată, cîte au fost solicitate în ţară, au cam dat hotărîri contrare acţiunilor iniţiate de reprezentanţii Catedralei Sf. Iosif. Fireşte, nu pun sub semnul îndoielii spusele Arhiepiscopului Ioan Robu, spun doar că, din presă, eu ştiam altfel. Sînt convins că sînt mulţi cetăţeni care ştiu ca mine, din presă repet, şi nu ar trebui ca autorităţile catolice să ignore acest aspect.

Povestea ridicării turnului pentru birouri de pe strada G-ral Berthelot (fostă Nuferilor) din Capitală, la cîţiva metri(!) de numita Catedrală Catolică "Sf. Iosif", monument de istorie şi arhitectură religioasă de secol XIX al Bucureştilor, în fapt cel mai important lăcaş de cult romano-catolic din ţară, întrecut poate numai de Biserica Neagră din Braşov, este o poveste bizară, care a ridicat multe semne de întrebare, din capul locului.

Spre exemplu, mie îmi este de neînţeles pe ce bază legală au putut fi demarate lucrările de construcţie acolo (bine, acum edificiul este deja în faza de finalizare...), dacă Biserica Catolică din România – deţinătoarea de drept a terenului pe care s-a ridicat construcţia – s-ar fi opus cu adevărat, dintru început. De aceea, mă tem că la mijloc se ascunde – o spun fără ocolişuri – o posibilă cîrdăşie între autorităţi ale bisericii catolice şi trustul de construcţii contractant al lucrării, trust care, dacă are vreo semnificaţie, este tentacula unei importante loji masonice, fapt de altfel deloc nefiresc la un asemenea standard în domeniul construcţiilor, dar care, sînt sigur că nu putea fi necunoscut Bisericii Catolice.

Dincolo de acest aparent amănunt, vorbesc despre o posibilă cîrdăşie ascunsă, respectiv ascunsă de simţurile şi ştiinţa credincioşilor catolici şi nu numai ale lor desigur, prin simularea conflictului de interese dintre cele două părţi. Altfel, nu pot să-mi explic reacţia tardivă, post-factum, de ochii lumii chiar, a autorităţilor catolice faţă de ridicarea în forţă a turnului respectiv, atît de aproape şi de dominant şi, în acelaşi timp, de riscant pentru Catedrală, reacţie concretizată prin acţiuni în justiţie întemeiate superficial – de vreme ce au fost pierdute pe linie, la toate instanţele – proteste, marşuri, apeluri, strîngere de semnături etc., toate, dar absolut toate, rămase fără vreun efect pozitiv în raport cu interesele de securitate fizică a clădirii Catedralei Catolice şi în raport cu convingerile şi loialitatea parohială şi cetăţenească a enoriaşilor ei, manifestate constant faţă de edificiul în sine.

Toate acestea, îmi sînt cu atît mai de mirare decît spuneam la început, cu cît, ştim bine, puternica şi autoritara Biserică Romano-Catolică este practic imposibil de învins în contra intereselor sale, oriunde în lume, atunci cînd ea doreşte cu adevărat să învingă. De bună seamă, însă, că încurcate-s căile Domnului şi la Vatican, iar Acad. Prof. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Romano-Catolice din România, este şi el decît un rob al bunei credinţe...