duminică, 20 martie 2011

O lume nebună, nebună, nebună...


Intenţionam ca astăzi să postez interviul cu Paul Niculescu-Mizil, despre care vorbeam în textul anterior. O voi face în zilele următoare. Asta, pentru că nu-mi pot reprima indignarea pe care o încerc faţă de ceea ce se întîmplă acum, începînd de aseară, în viaţa internaţională. Occidentul a găsit din nou prilej de război – de astă dată, ridicol şi revoltător, în frunte cu Franţa scamatorului frustrat şi beţiv, Sarkozy! – şi, după provocări şi instigări scandaloase pe care le-a făcut, neîntrerupt, de la începutul anului asupra teritoriilor arabe, din Magreb pînă în regiunea emiratelor, a purces la atacarea Libiei.
Nu mă interesează pretextul, Gaddafi. Este unul fals, praf în ochii opiniei publice, aşa cum au fost toate pretextele Occidentului, ori de cîte ori a declanşat un război. Şi, a tot declanşat războaie de la destrămarea Uniunii Sovietice, o-ho! Nu mă interesează pretinsa legalitate, pe care o invocă Occidentul, că ar avea-o intervenţia sa militară în Libia, în baza Rezoluţiei 1.973 a Consiliului de Securitate al ONU. Pentru că, de fapt, ONU şi-a încetat rosturile şi existenţa suverane de mulţi ani. Lumea nu mai aude nimic de organizaţia asta. Dar, atunci cînd, în sfîrşit, aude ceva, lumea îşi pierde instantaneu liniştea. Ea ştie că rechinii s-au reunit pentru a pregăti un nou atac sîngeros...
Un char détruit
Foto: http://www.lejdd.fr/
Noroc pentru noi, românii, că România nu are, vezi Doamne!, "capabilităţi" militare de intervenţie în Libia şi, drept urmare, nu participăm şi noi la agresiune. Deocamdată... Ce regim ipocrit! Dar, cum se face că România a avut capabilităţi să participe la intervenţiile din Irak şi Afganistan?
 Să ne înţelegem: eu nu pledez în favoarea personală a lui Gaddafi. Nu mi-au plăcut niciodată emfaza sa, teatralismul şi aroganţa pe care le afişează. Nu am putut înţelege şi accepta politica atacurilor teroriste şi nici pretextul sub care şi-a putut-o justifica ani de zile. Cu atît mai puţin pot să accept politicile dictatoriale şi represive interne, de la care Gaddafi probabil că nu s-a dat înlături.
Dar, aici discutăm despre un principiu. Cu ce drept intervin militar în Libia, într-o chestiune de afaceri interne ale acestei ţări, statele - circa 30! - care s-au decis să o atace, iată, atît de odios, în haită? Cînd, timp de o lună de zile, regimul din Franţa a fost atacat prin adevărate lupte de stradă de către opozanţi, în special cetăţeni de origine  nord-africană, s-a gîndit Libia, sau "comunitatea internaţională" să sară în sprijinul opozanţilor, "a populaţiei civile", şi să atace Franţa? Adică, ce e drept, corect şi legitim pentru dulăi, nu e şi pentru căţei, nu-i aşa?

Este adevărat că Gaddafi l-a sprijinit cu mari sume de bani
pe Sarkozi, pentru a cîştiga alegerile prezidenţiale?

Şi, să nu uităm, în Franţa au fost lupte de stradă, dar protestatarii nu posedau arme de foc, în timp ce în Libia, aşa-zişii protestatari se folosesc de arme militare la greu. De unde le-au procurat? Din "noul" Egipt, cumva, peste frontiera de est a Libiei? Şi, atunci, să ne întrebăm, de ce a fost înlăturat de la putere Hosni Mubarak? Nu cumva pentru că s-a opus unei intervenţii în Libia?
 
 Asta nu presupune că intervenţia în Libia, aflată acum în curs, a fost premeditată? De ce "opozanţilor" li se recunoaşte dreptul de a lupta înarmaţi împotriva lui Gaddafi, dar lui Gaddafi nu i se recunoaşte dreptul de a se apăra cu armele? Deci, despre ce revoltă "democratică" împotriva lui Gaddafi mai poate fi vorba, de fapt? Nu e clar că pe agresorii Libiei îi doare în pix de cetăţenii libieni, fie ei pro sau contra lui Gaddafi, şi că, de fapt, ei, agresorii, au destabilizat Libia (ca şi pe alte state arabe şi islamice), pentru a avea pretext de intervenţie armată, în scopul ocupaţiei economice, a exproprierii şi jefuirii lor de resurse energetice, în speţă de petrol?
Occidentul îşi doreşte ieşirea din teribila criză economică în care a aruncat lumea, pe seama jefuirii de resurse a statelor arabe, pe seama jefuirii restului lumii. Mi se pare evident. Pe cine cred politicienii occidentali că duc de nas cu gogoriţele "democraţiei" lor?
Mă întristează, însă, cînd văd că şi state arabe şi musulmane dau concurs politicii agresive, militariste şi imperialiste pe care o practică neruşinat Occidentul...
O lume nebună, nebună, nebună... Aşa se numea un film ce rula şi în cinamatografele româneşti în anii '70. Constat astăzi că, spre cinstea ei, lumea aceea era foarte autocritică. Utopic şi nemeritat de autocritică! Ce ruşine, măi copii ai lumii de azi, ce ruşine! Încotro mergeţi voi?



6 comentarii:

Artistic Communism spunea...

Uitete la betzivanul de Sarkozi ce mutra de curva perversa are ın imaginea de mai sus.Asemanator curvelor care ın fatza ıi zambeau şi pe la spate ıl rodeau pe Ceauşescu.

Artistic Communism spunea...

Acum cateva minute am citit articolul scris de Fidel Castro ın data de 4 martie la Prensa Latina şi mentzioneaza despre cuvantarea tzinuta de profesorul Abeir Imneina la universitatea din
Benghazi.
Abeir da ex.invazia din İraq din 2003 şi spune ca nu-şi doresc " democratzia" care este astazi acolo adusa de imperialişti.Mai spune ca " aceasta este revolutzia noastra şi noi o vom efectua", deci poporul libian e contra interventziei nato ınsa este marea problema pentru dezimformare.
Aşa ca ai dreptate 100%100.
Te salut şi numai bine!

Nicolae Nicu spunea...

Eu nu ştiu exact ce-şi doresc ei acolo. Dar, e treaba lor ce îşi doresc! Ei pot să îşi dorească înlăturarea lui Gaddafi sau menţinerea lui, ei pot să-şi dorească ce regim politic vor, e treaba lor. Ce treabă au celelalte state să se amestece prin invazie militară şi să le impună un anumit model politic? Democratic este regimul pe care şi-l vrea şi pe care şi-l impune poporul, nu acela pe care îl vor şi i-l impun invadatorii săi! Numai cine nu vrea nu vede că avem de-a face aici cu o politică internaţională condusă şi impusă de state ca SUA, Marea Britanie, Franţa şi sateliţii lor, purtătoare ale vechilor mentalităţi imperiale, de Ev Mediu. Încet, dar sigur, acolo ne întoarcem, dacă forţele cu adevărat democratice şi progresiste ale lumii, care se regăsesc în rîndurile oricărui popor care se respectă, nu se vor elibera de teamă şi servilism şi nu îşi vor ridica glasurile răspicat, opunîndu-se deschis unor asemenea mentalităţi barbare.

andreiraduM spunea...

:)
Bun gasit!
Acesta este un exemplu de "razboi reformat", sub egida: "noi stim ce e mai bine pentru voi".
Partea sumbra consta in faptul ca "democratia" occidentala este un alt fel de dictatura, ambalata lingvistic cu mare arta.

Nicolae Nicu spunea...

Bun venit şi mulţumesc de afiliere!

Messe spunea...

Traind in Germania ma si apuca groaza cand aud ca statele europene vor aduce noi"refugiati politici" din libia adica hoti care vor ingreuna sistemele sociale si asa subrede iar noi prostii vom munci ppentru "ei"