vineri, 25 martie 2011

Ziua Poliţiei Române


Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23. 04. 2002, data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române. Alegerea acestei date este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române.

În anul 1822, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmînat Marelui Agă, Mihăiţă Filipescu (şeful poliţiei din acele timpuri), drapelul cu sigla Agiei. Pe drapel, alături de siglă, se află o ghirlandă aurie, în interiorul căreia sînt reprezentaţi Maica Domnului şi îngerul care îi aduce vestea cea bună (Buna Vestire).
Întîmplător sau nu, la o zi după, pe 26 martie, este ziua Serviciul Român de Informaţii. Anul acesta, instituţia şi-a aniversat 21 de ani de existenţă.
 

Un ofiţer superior rezervist a pus în circulaţie electronică o poezie. O poezie fără valenţe lirice pretenţioase, dar dură ca o revoltă, pe care a scris-o cu cerneala sufletului apăsat de umilinţă şi nedreptate, o poezie exprimînd starea de spirit şi supărările în care trăiesc astăzi mai toţi ostaşii Patriei, fie ei rezervişti sau activi. Aşa încît, mi se pare nimerit – chiar dacă altora li se va părea că, dimpotrivă – să evoc aniversările „celor de la Interne” reproducînd aici tocmai versurile acestui militar necăjit. Este modul lui de a-şi „arunca cascheta” în ograda regimului...


Foto: Liviu Maftei/Mediafax.ro

                             Nu îi iertaţi!

O haită de borfaşi, mecanic colorată,                         
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,                          
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...                

În fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...

Nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pîngărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borînd,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodînd...

Aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir pînă şi pe scenă,
justiţia aţi frînt-o în rîvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă...

Ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrînii tac şi plîng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrîngeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci...

Pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern...

Din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmîntaţi în straie de paradă...

Ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strîns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plîns...   

Nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare...

Nu contrarelativa(!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de  gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă...

Pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stîrpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...

Nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blîndeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri...

Colonel (r) Costinel Petrache

Un comentariu:

Artistic Communism spunea...

Cata durere şi disperare ın versurile acestei poezii...
Am citit acum cateva luni un articol despre Armata Romana ca a scos tot felul de obiecte la licitatzie inclusiv ismene ş.ş.m.d.