În toată nebunia asta cu desfiinţarea spitalelor, nici nu a mai avut importanţă pentru un om oarecare ca mine cărora dintre ele le-a sunat ceasul. Asta, probabil şi prin împrejurarea că nu locuiesc într-o localitate rămasă fără spital.
Pentru mine, însă, inadmisibil este însăşi faptul ca atare, căci, neîndoielnic, una dintre cele mai odioase urmări ale închiderii unităţilor spitaliceşti respective este aceea că, realmente, sute de mii de locuitori ai zonelor pe care aceste unităţi le deserveau sînt aruncaţi pe culmile disperării, căci vor rămîne, practic, fără asistenţă medicală de specialitate, cu toate riscurile vitale ce decurg de aici.
De aceea, nu am avut curiozitatea să consult lista spitalelor desfiinţate, publicată şi în Monitorul Oficial cu o nerăbdare ostentativă. Am omis, în toată această circumstanţă, şi faptul că ministrul sănătăţii este, în indiscutabila uzanţă post-decembristă, un concetăţean de naţionalitate maghiară, l-am numit pe domnul Attila Cseke (bine îngrijit şi hrănit, aşa cum vedem şi în foto), membru al U.D.M.R., eterna formaţiune complice a puterii, în cazul de faţă a PDL. Reamintindu-mi acest nevinovat, de-acum, amănunt, mi-am animat şi curiozitatea pentru păcătoasa de listă... pedelistă a spitalelor hăcuite de guvern. Întrucît ea poate fi găsită uşor pe internet şi studiată de oricine, nu o voi relua şi eu aici.
Dar, consultînd-o, am observat un aspect interesant. Anume că domnul ministru Attila Cseke a avut prudenţa să nu îi poată reproşa cineva cumva de ce nu a găsit de cuviinţă să desfiinţeze vreun spital din judeţele sale electorale, Covasna şi Harghita. Căci, în alte trei judeţe ale ţării, din trei zone diferite, respectiv în judeţele Satu-Mare, Dolj şi Brăila, toate spitalele au rămas în picioare. Adică, e un om corect, domnul Cseke, vedeţi? Poate să mai zică cineva ceva? În nici un caz alegătorii udemeriştilor săi!
P.S. – Apropo de disperarea românilor rămaşi fără îngrijire medicală. Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi filosofi români din diaspora, Emil Cioran, figură aparte, neconvenţională, a gîndirii româneşti.
Dar, în afară de publicul francez, în mijlocul căruia el a trăit ca apatrid cea mai mare parte a vieţii, şi de unele cercuri restrînse de intelectuali de aici, din România, pe cine să mai intereseze această împrejurare la noi, cînd ea, România, vorba lui, e pe culmile disperării?
Un comentariu:
daca s-ar inchide cateva dar restul ar avea macar jumatate din conditiile celor din Germania ,tara unde de ani buni vietuiesc, ar fi bine.Dar multe spitale romanesti arata ca in Evul Mediu .Si sper ca examenele se iau pe bune si nu pe alte criterii cre de care mai interesante.....daca domnul Cesek ar fi spus da am inchis 10 spitale dar am deschis 3-4 clinici de urgenta cu dotare de ultima ora ar fi ok
Trimiteți un comentariu