joi, 21 aprilie 2011

Dar, spuneţi adevărul, domnilor!

„Dacă ne-am referi la cîteva date comparative cu unele ţări dezvoltate, ar trebui, de asemenea, să arătăm că în toţi aceşti 30 de ani venitul naţional pe locuitor a crescut în România într-un ritm de 8,4 la sută anual, în timp ce în Statele Unite acest ritm a fost de 2,1 la sută, în Canada de 2,6 la sută, în Italia 3,8 la sută, în R. F. Germania de 4,4 la sută, în Franţa de 3,8 la sută. Aceste date demonstrează că decalajul care despărţea România de ţările dezvoltate s-a micşorat de 3-4 ori, deşi trebuie să spunem că mai avem încă mult de făcut pentru a lichida acest decalaj. (...)
Este de înţeles pentru oricine judecă în mod raţional că realizările acestea nu au putut înlătura pe deplin decalajele care ne despart de aceste ţări, dar trebuie să spun drept că, probabil, nici nu trebuie să ne propunem să ajungem unele din aceste ţări. Pentru că în multe ţări dezvoltate s-a realizat acest nivel în anumite condiţii istorice, pe seama exploatării şi asupririi a zeci de popoare. După cum este ştiut, însuşi poporul român, cîteva sute de ani, a plătit tribut diferitelor imperii, mai cu seamă Imperiului Otoman.
Mai bine de 70 de ani monopolurile imperialiste au luat din România zeci şi zeci de miliarde de dolari. După unele calcule, cu mult peste 100 de miliarde, aşa cum au luat de pe întreg cuprinsul globului (n.m. – astăzi, după 21 de ani de capitalism contemporan, în România numai datoria externă cumulată este de circa 100 de miliarde de euro, iar devalizarea economică, a avuţiei naţionale în general este, practic, incalculabilă, în orice caz, de ordinul a sute şi sute de miliarde de euro!). Tocmai pe baza asupririi altor popoare au realizat unele state o dezvoltare puternică şi nivelul pe care îl au astăzi. De ce să nu o spunem deschis, ele şi astăzi îşi menţin acest nivel, în parte, şi pe seama asupririi, sub diferite forme, a celor săraci, a ţărilor în curs de dezvoltare. De aceea am spus că nu ne vom propune niciodată să ajungem aceste ţări, pentru că noi luptăm pentru a lichida cu desăvîrşire capitalismul sub orice formă, exploatarea capitalistă şi imperialistă sub orice formă!
Unii comentatori de peste graniţă, mai cu seamă din Occident – unii probabil nu cunosc situaţia, dar alţii sînt rău intenţionaţi – compară România tocmai cu ţările care au jefuit la un moment dat poporul nostru şi zeci şi zeci de alte popoare, arătînd că nivelul lor de viaţă este mai ridicat. Este mai ridicat, dar spuneţi adevărul, domnilor, şi clasei muncitoare din ţările voastre, că imperialiştii şi capitaliştii voştri au jefuit şi jefuiesc şi acum zeci de popoare şi că este necesar ca şi clasa muncitoare din ţările respective să se ridice împotriva exploatării popoarelor, pentru egalitatea deplină, pentru lichidarea asupririi unui popor de către altul.
Avem sentimente de bună prietenie faţă de popoarele din ţările dezvoltate, dar nu putem să nu punem cu hotărîre problema realizării unor relaţii noi de egalitate şi mai cu seamă să cerem acelor domni care ponegresc în fel şi chip socialismul, inclusiv socialismul din România, de a spune adevărul, de a înceta să mai falsifice realitatea, să-şi mai inducă în eroare propriile popoare... Da, poporul nostru munceşte din greu, cu sudoare, dar nu pentru îmbogăţirea altora, ci pentru propria lui bunăstare... Fiecare bucată de pîine, fiecare pas înainte pe care l-a făcut, poporul nostru l-a făcut prin truda, prin munca sa! De aceea preţuim socialismul, pentru că numai el ne-a dus la această înaintare uriaşă într-o perioadă istorică scurtă!
Tot ceea ce am înfăptuit este rezultatul muncii creatoare a oamenilor muncii, fără deosebire de naţionaliate, a întregului nostru popor. Nimic nu am primit de-a gata şi gratuit, nimic nu ne-a picat din cer! Totul este rezultatul unei munci fără preget, eroice, a poporului nostru, care, stăpîn pe destinele sale, şi-a propus să lichideze în cel mai scurt timp istoric posibil înapoierea şi să-şi asigure o viaţă demnă, fericită, liberă, prin munca sa, şi nu pe spatele altora”.

(Din cuvîntarea rostită de preşedintele Nicolae Ceauşescu la Congresul al II-lea al consiliilor populare. Bucureşti, 12 septembrie 1980).

9 comentarii:

bogdan spunea...

Sunt lucruri adevărate și manipulări în discurs.

Venitul național pe cap de locuitor poate creștea în procente mai mult decât la capitaliști, dar nu se dă și cifre comparative, pentru că atunci am fi văzut distanța care ne separă de vestici.

De subliniat fragmentul de mai jos și comentariul dvs din cadrul lui:

”Mai bine de 70 de ani monopolurile imperialiste au luat din România zeci şi zeci de miliarde de dolari. După unele calcule, cu mult peste 100 de miliarde, aşa cum au luat de pe întreg cuprinsul globului (n.m. – astăzi, după 21 de ani de capitalism contemporan, în România numai datoria externă cumulată este de circa 100 de miliarde de euro, iar devalizarea economică, a avuţiei naţionale în general este, practic, incalculabilă, în orice caz, de ordinul a sute şi sute de miliarde de euro!). Tocmai pe baza asupririi altor popoare au realizat unele state o dezvoltare puternică şi nivelul pe care îl au astăzi. De ce să nu o spunem deschis, ele şi astăzi îşi menţin acest nivel, în parte, şi pe seama asupririi, sub diferite forme, a celor săraci, a ţărilor în curs de dezvoltare.”

Nicolae Nicu spunea...

@bogdan
Comparaţia se făcea cu anul 1950 (ultimii 30 de ani, cum se precizează în discurs). Cuvîntarea a fost însoţită de prezentarea unui tabel intitulat "Principalii indicatori ai dezvoltării economico-sociale a României, în perioada 1950-1980", pe care eu nu l-am mai evocat aici. Citez cîţiva indicatori, fără valorile comparative respective:

Populaţia (16,3 mil. în 50, 22,4 în 80);
Produsul social;
Venitul naţional;
Producţia globală industrială;
Energia electrică;
Cărbune;
Oţel;
Tractoare;
Ciment;
Încălţăminte;
Producţia globală agricolă;
Investiţii în economie;
Productivitatea muncii;
Comerţ exterior;
Venituri din retribuirea (salarizarea) muncii, etc.

Desigur, pentru cine dorea (doreşte), există, pentru comparaţia de rigoare, datele statistice corespunzătoare ale altor ţări, inclusiv ale ţărilor dezvoltate vizate în cuvîntare, atît pentru anul 1980, cît şi pentru anul 1950 sau oricare alţii.

Cred, însă, că nimeni nu se îndoieşte, ca şi dvs. pe bună dreptate, de existenţa unui decalaj important între ţările respective şi România de atunci. De altfel, Ceuşescu însăşi nu neagă nicicum acest adevăr. El evidenţiază doar că progresul nostru era constant, cert, luînd ca etalon statele dezvoltate.

Sînt convins astăzi că, din multe motive, inclusiv din unele ce ţineau de actul de conducere şi guvernare a ţării, în epoca aceea, dincolo de nişte impedimente de ordin obiectiv, inevitabile, puteam realiza mai mult şi mai de calitate, iar decalajul economic moştenit faţă de vestici se putea reduce mai mult şi mai repede.

Unknown spunea...

A trecut de la Marea Păcăleală aproape jumătate din numărul anilor perioadei socialiste, iar ei n-au reușit nici măcar să strice tot ceea ce s-a creat în acea perioadă ! De creat ceva comparabil, nici nu mai încape vorbă.

Adevărat grăit-ați: ”cauza tuturor relelor, cauza iniţială, esenţială a lor nu este de acum un an, doi, trei, nu este de la venirea actualei puteri sau a actualilor ei reprezentanţi. Cauza se ascunde în acea răsturnare aberantă, autodistructivă, sinucigaşă, de acum 21 de ani, al cărei produs direct este actuala orînduire din România şi din acestă parte de lume.”

Nicolae Ceaușescu merită o judecată dreaptă, din perspectiva istorică.

Nicolae Nicu spunea...

Sublinierea dvs. este foarte relevantă. Am făcut-o şi eu în diverse ocazii, inclusiv în discuţii cu apropiaţi. 21 de ani înseamnă cam jumătate din perioada socialistă. Am fi cam prin anul 1968. Dar, hai să facem comparaţie, care era forţa economică a ţării în acel an, nivelul de trai al poporului, prestigiul internaţional al României, şi unde se situează ţara numai din aceste perspective astăzi!

Era unul din argumentele pe care vream să i le servesc vizitatorului meu, userul Radu, care îmi cerea mie şi generaţiei mele, la un articol anterior pe aici, să ne vedem de pensii şi nepoţi, să dispărem şi să îi lăsăm pe "ei" să arate ce pot în ţara asta. Fireşte că sînt de acord cu solicitarea sa. De 21 de ani sînt de acord. De 21 de ani ei asta fac. Arată ce pot în ţara asta. Probabil că mai vor 21. Din partea mea, îi au. Nu ştiu însă dacă e de acord să îi mai suporte atîta timp generaţia care vine după ei. Că, parcă răzbate dintr-acolo un zdrăngăn inconfundabil de cătuşe...

bogdan spunea...

Realizările perioadei ceaușiste nu pot fi contestate, ele există, sunt palpabile. Dar oamenii își amintesc totuși cel mai bine perioada de privațiuni, care a fost una deosebit de uzantă.

Messe spunea...

Problema cea mai importanta care Ceausescu nu a reisut sa o rezolve a fost coruptia care domneste de sute de ani (de la turci as zice) in Romania.Nu as vrea sa jignesc pe nimeni dar sint momente in care ma gandesc ca fibra romanului s-a stricat de tot..........
In rest a facut multe bune. Romania anilor 75 era un exemplu pentru multi.O Romanie neizolata internatonal Un Ceausescu primit de Regina Angliei, de Nixon si de De Gaulle o Romanie unde venea Renault si canadienii la Cernavoda,o Romanie de unde uteai vizita fara nici o problema tarile socialiste si chiar apusene.Surubul s-a strans dupa 80 si cred ca si Ceausescu a fost vinovat.Programele TV de doar doua ore si cultul personalitatii au deraiat total Romania din drumul spre modernism pe care o luase in 70.
Este parerea mea umila a unui om traitor in Germania si care incearca fara prejudecati sa vada ce e bun sin capitalism si socialism si chiar ce au nemtii si ce ne lipseste si invers.

Nicolae Nicu spunea...

@Messe
După părerea mea, opinia dvs. este corectă. Inclusiv cu privire la corupţia existentă în mentalitatea românului. Totuşi, datorită regimului intransigent, mai ales al aceluia din anii 50-60 cred eu, această mentalitate păguboasă fusese temperată destul de vizibil.

Ulterior, pe vremea lui Ceauşescu, pe măsură ce criza de produse şi bunuri de larg consum din anii 80 s-a manifestat tot mai sever în rîndul populaţiei, pe fondul concomitent al degradării conştiinţei sociale şi valorilor etice clamate de regim, vechea mentalitate coruptivă, ca mod de "orientare" şi parvenire în societate, a redevenit un stil de viaţă al mutora dintre noi.

Astăzi, însă, corupţia a găsit în regimul de după 1989 un mediu extraordinar de favorabil pentru proliferare şi înrădăcinare, ajungînd a se dezvolta pînă la rangul de comportament politic şi economic instituţional, cu deosebire în mediile de afaceri, devenind trăsătura caracteristică a vieţii sociale româneşti. Este, cu siguranţă, o trăsătură cumplit de degradantă şi reprimantă a personalităţii individuale şi colective.

bogdan spunea...

Domnule Nicu, mi-am permis să folosesc postarea dvs cu extrasul din discursul lui Ceaușescu, cu tot cu comentariul dvs, în cadrul unei postări de pe blogul meu ( http://bogdanjournal.wordpress.com/2011/04/23/1505/ ), cu menționarea sursei - blogul dvs.

bogdan spunea...

Paște Fericit, d-le Nicu, dvs. și celor dragi dvs.!