Dar, spuneţi adevărul, domnilor!

„Dacă ne-am referi la cîteva date comparative cu unele ţări dezvoltate, ar trebui, de asemenea, să arătăm că în toţi aceşti 30 de ani venitul naţional pe locuitor a crescut în România într-un ritm de 8,4 la sută anual, în timp ce în Statele Unite acest ritm a fost de 2,1 la sută, în Canada de 2,6 la sută, în Italia 3,8 la sută, în R. F. Germania de 4,4 la sută, în Franţa de 3,8 la sută. Aceste date demonstrează că decalajul care despărţea România de ţările dezvoltate s-a micşorat de 3-4 ori, deşi trebuie să spunem că mai avem încă mult de făcut pentru a lichida acest decalaj. (...)

Este de înţeles pentru oricine judecă în mod raţional că realizările acestea nu au putut înlătura pe deplin decalajele care ne despart de aceste ţări, dar trebuie să spun drept că, probabil, nici nu trebuie să ne propunem să ajungem unele din aceste ţări. Pentru că în multe ţări dezvoltate s-a realizat acest nivel în anumite condiţii istorice, pe seama exploatării şi asupririi a zeci de popoare. După cum este ştiut, însuşi poporul român, cîteva sute de ani, a plătit tribut diferitelor imperii, mai cu seamă Imperiului Otoman.

Mai bine de 70 de ani monopolurile imperialiste au luat din România zeci şi zeci de miliarde de dolari. După unele calcule, cu mult peste 100 de miliarde, aşa cum au luat de pe întreg cuprinsul globului (n.m. – astăzi, după 21 de ani de capitalism contemporan, în România numai datoria externă cumulată este de circa 100 de miliarde de euro, iar devalizarea economică, a avuţiei naţionale în general este, practic, incalculabilă, în orice caz, de ordinul a sute şi sute de miliarde de euro!). Tocmai pe baza asupririi altor popoare au realizat unele state o dezvoltare puternică şi nivelul pe care îl au astăzi. De ce să nu o spunem deschis, ele şi astăzi îşi menţin acest nivel, în parte, şi pe seama asupririi, sub diferite forme, a celor săraci, a ţărilor în curs de dezvoltare. De aceea am spus că nu ne vom propune niciodată să ajungem aceste ţări, pentru că noi luptăm pentru a lichida cu desăvîrşire capitalismul sub orice formă, exploatarea capitalistă şi imperialistă sub orice formă!

Unii comentatori de peste graniţă, mai cu seamă din Occident – unii probabil nu cunosc situaţia, dar alţii sînt rău intenţionaţi – compară România tocmai cu ţările care au jefuit la un moment dat poporul nostru şi zeci şi zeci de alte popoare, arătînd că nivelul lor de viaţă este mai ridicat. Este mai ridicat, dar spuneţi adevărul, domnilor, şi clasei muncitoare din ţările voastre, că imperialiştii şi capitaliştii voştri au jefuit şi jefuiesc şi acum zeci de popoare şi că este necesar ca şi clasa muncitoare din ţările respective să se ridice împotriva exploatării popoarelor, pentru egalitatea deplină, pentru lichidarea asupririi unui popor de către altul.

Avem sentimente de bună prietenie faţă de popoarele din ţările dezvoltate, dar nu putem să nu punem cu hotărîre problema realizării unor relaţii noi de egalitate şi mai cu seamă să cerem acelor domni care ponegresc în fel şi chip socialismul, inclusiv socialismul din România, de a spune adevărul, de a înceta să mai falsifice realitatea, să-şi mai inducă în eroare propriile popoare... Da, poporul nostru munceşte din greu, cu sudoare, dar nu pentru îmbogăţirea altora, ci pentru propria lui bunăstare... Fiecare bucată de pîine, fiecare pas înainte pe care l-a făcut, poporul nostru l-a făcut prin truda, prin munca sa! De aceea preţuim socialismul, pentru că numai el ne-a dus la această înaintare uriaşă într-o perioadă istorică scurtă!

Tot ceea ce am înfăptuit este rezultatul muncii creatoare a oamenilor muncii, fără deosebire de naţionaliate, a întregului nostru popor. Nimic nu am primit de-a gata şi gratuit, nimic nu ne-a picat din cer! Totul este rezultatul unei munci fără preget, eroice, a poporului nostru, care, stăpîn pe destinele sale, şi-a propus să lichideze în cel mai scurt timp istoric posibil înapoierea şi să-şi asigure o viaţă demnă, fericită, liberă, prin munca sa, şi nu pe spatele altora”.

(Din cuvîntarea rostită de preşedintele Nicolae Ceauşescu la Congresul al II-lea al consiliilor populare. Bucureşti, 12 septembrie 1980).